Guvernul condus de Ilie Bolojan a intrat într-o etapă de interimat după adoptarea moțiunii de cenzură din 5 mai 2026, moment care a marcat pierderea sprijinului politic în Parlament. Inițiativa aparținând Partidul Social Democrat, Alianța pentru Unirea Românilor și PACE – întâi România a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare, ceea ce a transformat Executivul într-un cabinet cu atribuții limitate. Din acel moment, Guvernul nu mai poate acționa ca un actor politic deplin, ci are exclusiv rol administrativ, menit să asigure continuitatea funcționării statului până la învestirea unui nou cabinet.

În această perioadă de tranziție, atribuțiile lui Ilie Bolojan sunt strict delimitate de cadrul constituțional și de legislația administrativă. El poate continua să conducă ședințele de Guvern, să coordoneze activitatea miniștrilor și să supervizeze instituțiile publice. Practic, Executivul poate adopta doar măsuri necesare funcționării zilnice a statului: efectuarea plăților curente, aplicarea bugetului deja aprobat, gestionarea serviciilor publice și menținerea stabilității administrative. Conceptul-cheie care definește această etapă este „administrarea treburilor publice”, o formulare care exclude explicit orice inițiativă politică majoră.

La fel de relevante sunt și limitările. Guvernul interimar nu poate emite ordonanțe sau ordonanțe de urgență și nu poate iniția proiecte de lege. Aceste restricții blochează orice reformă semnificativă sau schimbare de politică publică, inclusiv măsuri fiscale importante sau restructurări instituționale. Lipsa unei majorități parlamentare face imposibilă asumarea unor decizii politice cu impact pe termen lung, ceea ce transformă activitatea Guvernului într-una strict tehnică și conservatoare.

Durata acestui interimat nu este fixată explicit, dar depinde de capacitatea clasei politice de a forma rapid o nouă majoritate. Președintele Nicușor Dan a inițiat deja consultări informale cu partidele parlamentare, însă negocierile se anunță complicate. Partidul Social Democrat ar prefera o formulă de guvernare alături de Partidul Național Liberal, dar fără Bolojan în funcția de premier, în timp ce Uniunea Salvați România și PNL par reticente în a colabora din nou cu social-democrații. Aceste divergențe pot prelungi perioada de interimat, menținând Guvernul într-o zonă de provizorat.

Există precedente care arată că un astfel de context poate dura săptămâni sau chiar luni. Un exemplu relevant este cel al Guvernului condus de Emil Boc în 2009, care a rămas interimar aproximativ 71 de zile după ce a fost demis. Acest tip de situație apare atunci când negocierile politice sunt fragmentate și nu există o majoritate clară capabilă să susțină un nou executiv.

Procedura de formare a unui nou Guvern este bine stabilită. Președintele trebuie să consulte partidele parlamentare și să desemneze un candidat pentru funcția de prim-ministru. Acesta are la dispoziție 10 zile pentru a obține votul de încredere al Parlamentului asupra programului de guvernare și a listei cabinetului. În cazul în care Parlamentul respinge propunerile succesive și nu acordă încrederea în termen de 60 de zile, Constituția permite dizolvarea legislativului și declanșarea alegerilor anticipate, însă doar după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.

Chiar și în acest scenariu, dizolvarea Parlamentului nu este automată, ci rămâne la latitudinea președintelui. În consecință, durata interimatului lui Ilie Bolojan depinde direct de dinamica negocierilor politice și de capacitatea partidelor de a ajunge la un compromis. Până atunci, rolul său rămâne unul limitat, dar esențial: menținerea funcționării aparatului de stat într-un context de incertitudine politică.