Declarațiile recente ale ministrului Educației și Cercetării, Daniel David, privind programul de lucru al profesorilor au generat un val de reacții în rândul cadrelor didactice și pe rețelele de socializare. Discuțiile au apărut într-un context sensibil, la doar câteva zile după ce cele trei mari federații sindicale din educație și-au exprimat opoziția față de o posibilă majorare a normei didactice a profesorilor.

La finalul lunii mai, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET“ la care este afiliat și Sindicatul Învățământ Brăila și Federația Națională Sindicală „Alma Mater“ au emis un comunicat comun prin care condamnau intenția unui grup de lucru de la Palatul Cotroceni de a majora norma didactică cu o treime față de cele 18-24 de ore actuale. În opinia acestora, o asemenea măsură ar fi inoportună și profund nedreaptă, având efecte negative asupra calității educației, sănătății mentale a profesorilor și viitorului sistemului educațional românesc.

Ministrul Daniel David a venit cu precizări în cadrul vlogcastului Friendly Fire, subliniind necesitatea regândirii statutului profesorului, inclusiv prin ajustarea salarizării în funcție de indicatori de performanță. El a afirmat: „Salariile sunt foarte mici, birocrația este uriașă”, recunoscând dificultățile cu care se confruntă profesorii în afara orelor de predare. Debutanții în sistem primesc salarii sub nivelul mediu, iar acest lucru determină lipsa interesului celor mai bine pregătiți absolvenți pentru cariera didactică, ceea ce va duce la o criză de profesori de fizică și chimie în următorii ani.

În continuare, ministrul a evidențiat multiplele sarcini suplimentare pe care profesorii le preiau, de la roluri de informatician și contabil, până la secretariat, în lipsa altor angajați în unitățile școlare. „Pe lângă faptul că ai această problemă legată de salariu, de la profesor te mai aștepți să fie și informatician, și contabil, și secretar... Pentru că ei fac dosarele pentru burse sociale, nu le angajează unitățile școlare IT-ist”, a explicat Daniel David.

Ministrul a reiterat nevoia schimbării statutului profesorilor, dar a punctat că aceasta trebuie să vină „la pachet și cu responsabilități”, propunând ca profesorii să petreacă mai mult timp în școală. „Dacă ești plătit pentru opt ore, stai opt ore în școală, nu doar orele în care trebuie să predai, fiindcă dacă stai în școală poți să creezi medii educaționale și interacțiunea cu copiii este alta”, a spus ministrul, menționând că spațiile școlare pot fi utilizate pentru pregătirea lecțiilor, inclusiv în biblioteci, în lipsa unor camere dedicate.

De asemenea, a subliniat că salarizarea ar trebui legată de performanță, motivând că „în funcție de acești indicatori, peste salariul minim, cei care sunt dedicați, că n-o s-o facă toți, să poată să câștige mai mult”. Printre acești indicatori s-au numărat incluziunea elevilor vulnerabili, progresul lor academic și excelența în olimpiade.

Reacțiile profesorilor nu au întârziat să apară, iar mulți au exprimat nemulțumirea legată de cerința de a sta opt ore în școală, considerând că acest lucru nu reflectă realitatea specifică muncii lor. Un fost ministru al Educației, Liviu Marian Pop, a atras atenția că un profesor poate avea între patru și șase ore de curs, programate în intervale variate ale zilei, iar în lipsa elevilor sau a altor activități nu există justificare pentru prezența obligatorie în școală. Alte voci au evidențiat faptul că timpul de deplasare între domiciliu și școală, sau între mai multe unități de învățământ, nu este recunoscut ca timp de muncă, iar pauzele de masă sunt adesea extrem de scurte, subliniind efortul și sacrificiile făcute zilnic de profesori.

Există și opinii favorabile ideii ca profesorii să-și poată finaliza toate activitățile didactice în cadrul școlii, ceea ce ar conduce la eliberarea timpului acasă și la o mai bună organizare. Experiențe din alte țări europene, precum Italia, au fost invocate pentru a susține ideea unui program de lucru mai rigid și controlat, unde profesorii să se ponteze la începutul și sfârșitul zilei.

Pe de altă parte, dezbaterile au scos la iveală și o problemă fundamentală: dacă profesorii sunt plătiți pentru timpul efectiv petrecut în școală sau pentru rezultatele educaționale obținute. Un comentariu reprezentativ a afirmat: „Noi suntem plătiți pentru meseria pe care o facem, sau suntem plătiți la oră, ca în fabrică?”, evidențiind dificultatea de a cuantifica valoarea muncii didactice în termeni simpli de timp.

Un profesor universitar a criticat public abordarea ministrului, arătând că munca în învățământ depășește cu mult orele petrecute efectiv în fața studenților, implicând numeroase activități intelectuale și administrative care consumă timp și energie. El a denunțat birocrația excesivă și evaluările nesfârșite, care de multe ori umbrește esența muncii didactice. „Mă jignește profesional și personal ideea domnului Daniel David privitoare la cele opt ore”, a concluzionat cadrul didactic, care a subliniat faptul că astfel de declarații subminează demnitatea profesorilor și riscă să afecteze sistemul educațional.

Această controversă reflectă tensiunile existente între autorități și cadrele didactice și evidențiază necesitatea unei reforme echilibrate, care să țină cont atât de drepturile și condițiile profesorilor, cât și de nevoia de a crește calitatea actului educațional în România.