Joi, 21 martie 2024, la Centrul de Creație Brăila, a avut loc lansarea volumului de versuri „Dr. Blue 5 – „Amare”, a cunoscutului și apreciatului medic și scriitor Dragoș F. VOICU. Este al cincilea volum din colecția „Dr. Blue”, celelalte patru volume fiind de proză scurtă.

Prezentarea generală a evenimentului a făcut-o Petronela-Alina Sulicu – Manager al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Brăila, în calitate de gazdă a evenimentului.

Moderatorul acestui eveniment editorial a fost Sibiana Mirela Antoche, scriitoare, membră în Liga Scriitorilor Români și jurnalistă în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, cu un palmares publicistic însumând 9 volume de versuri, o antologie de vers clasic și un volum de interviuri!În cuvântul de deschidere, Sibiana Mirela Antoche a punctat fericita coincidență a lansării volumului de versuri „Dr. Blue 5 – „Amare”, autor Dragoș F. Voicu de „Ziua Internațională a Poeziei” și a făcut o scurtă prezentare a autorului.

„Într-o seară frumoasă de primăvară, când cerul își limpezește albastrul, când florile încep să-și etaleze culorile, când păsările-și reiau partiturile, când totul reînvie la viață, iată-ne invitați la evenimentul de lansare a volumului de versuri „Dr. Blue 5 – „Amare”, autor: Dragoș F. Voicu.

Astăzi, 21 martie, sărbătorim „Ziua Internațională a Poeziei”, declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept recunoaștere a contribuției oamenilor de litere din întreaga lume, la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. „Ziua Internațională a poeziei” urmărește susținerea creației poetice și stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri de creație. Această zi a devenit o oportunitate de a onora poeții, de a reînvia recitalurile de poezie, de a promova lectura, scrierea și predarea poeziei în școli și de a încuraja prezența acesteia alături de dans, muzică, pictură sau teatru.

Revenind la evenimentul de astăzi, Dragoș F. Voicu a ales botezul pruncului său literar, când toți poeții lumii își spun „La mulți ani!”, când Poezia este ridicată la nivel de artă!”

Dragoș F. Voicu este absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu”, promoția 1981; absolvent al Facultății de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, promoția 1988; Șeful secției Chirurgie I și actualul Director Medical al Spitalului Județean Brăila; Conferențiar Doctor în cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, Facultatea de Medicină și Farmacie!

Am crede cu toții, că Dragoș F. Voicu s-a născut în orașul cu salcâmi, dar nu este așa, este originar din comuna Rucăr, județul Argeș! Mai multe amănunte despre copilărie ni le va oferi chiar autorul!

Dragoș F. Voicu a iubit de când se știe, lectura, muzica și orice formă de artă de bună calitate. A cântat la chitară și încă mai cântă, doar în familie și cu prietenii apropiați. A compus și compune melodii, cu toată ființa sa, în prezent, ajutându-l să treacă peste tristeți, oboseală și încercări ale vieții.

Puținul timp liber pe care îl are îl petrece cu familia, iar ce-i mai rămâne, își așterne pe hârtie, gândurile sale, fie în proză scurtă, fie în vers. Pasiunea pentru scris a venit în a doua jumătate a vieții, ca o binecuvântare, ca un balsam pentru sufletul său sensibil și iubitor de frumos.

Fericită a fost clipa când visul său a prins contur, când tot mai aproape i-a surâs soarta, să-și vadă volumul de versuri, botezat în cădelnița de lumini a primăverii.

Poezia, braț la braț cu muzica dau lumii cele mai vibrante emoții, ascultându-le împreună începem să plutim pe aripile visării și încântării, uitând de grijilele de zi cu zi.

Pe parcursul lansării volumului de versuri „Dr. Blue 5 –„Amare” vom descoperi împreună, un Dragoș F. Voicu pe care nu vi l-ați fi imaginat niciodată! De la bisturiu – la condei!




A urmat cuvântul doamnei Adriana Bogatu, profesor de limba și literatura română, în cadrul Colegiului „Nicolae Bălcescu” Brăila, scriitoare și jurnalistă, membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, care, după cum a prezentat-o Sibiana Mirela Antoche, cităm „în vremurile când scrisul depășește cu mult cititul, Adriana Bogatu reușește să aducă un suflu nou în literatura română, prin bogăția de metafore cu care înveșmântează textele, atrăgând ca un magnet publicul cititor. Cel mai elocvent exemplu sunt cărțile sale atât de căutate în librăriile din țară și, nu numai!”

Cuvântul doamnei Adriana Bogatu, de prezentare a volumului „Dr. Blue 5 –„Amare”, în videoclipul alăturat.



Maratonul lansării a continuat cu prezentarea volumului de versuri „Dr. Blue 5 - Amare” de către Sibiana Mirela Antoche

„Cum fiecărui volum îi este încununată truda, printr-o generoasă și obiectivă prefață, aceasta mi-a fost încredințată, de către autor. Mulțumesc Dragoș pentru încrederea acordată și pentru onoarea de-ați lectura și a-ți descifra, cu atenție și discernământ, poeziile.

Între coperțile volumului, regăsindu-se 63 de poezii! Coincidență sau nu?! Este anul de naștere al poetului! Rămâne să ne spună Dragoș, la timpul potrivit! ”




De n-aș cunoaște autorul celui de-al cincilea volum „Dr. Blue 5 – „Amare”,, mi-aș imagina că versurile sunt scrise de un adult ajuns în toamna vieții, care-i cere timpului clemență și-ndeajunsă tihnă să guste dulcele nectar al iubirii, să-și umple pocalul inimii până la marea întâlnire cu stelele.

Este genul acela de om care se ascunde în cochilia misterioasă a dragostei, ascultând mugurii iernii care-i zâmbesc generoși printre razele istovite ale soarelui.

Câți dintre noi mai credem în iubire? Câți își mai spun: Te iubesc!?

Nu omorâți iubirea!... ar zice domnul doctor, Dragoș F. Voicu! Iubirea este leacul divin și-al celei mai incurabile boli! Este bagajul nostru de nedespărțit!

Volumul „Amare” este primul volum de versuri, alături de celelalte patru volume de proză scurtă! O surpriză plăcută pentru cititori, aș zice, surprinzându-i cu delicatețea, sensibilitatea și melancolia care inundă volumul de la prima, la ultima filă. Privesc acest volum din prisma oricărui cititor, făcând abstracție de anii de liceu, care ne-au marcat în modul cel mai frumos, destinul!

Poezia care trage cortina, anunțând spectacolul de versuri ce aveau să urmeze, ne duce cu gândul la scurgerea nisipului din clepsidra timpului: „mai lasă-mi timp/ iubita mea/ între o răsuflare şi alta/ între noapte şi zi/ între anotimpuri/ o pală de vânt rece mă anunță că în curând/ voi îmbrăca/ veșmântul cărunt al iernii” (Mai lasă-mi timp).

Autorul s-a dus cu gândul la iarnă, trecând peste toamna care n-a apus și încă-i zâmbește generoasă printre frunzele ruginii, alintându-i tâmplele încărunțite.

Putem percepe poezia sa ca pe un prag de care autorul se teme, dar în același timp conștientizează că-l va păși cu-aceeași inimă tânără și dornică să iubească și să fie iubită.

Fericit e cel ce a mușcat cu nesaț din fructul iubirii, iar Dragoș F. Voicu, romanticul incurabil, a trăit la maxim intensitatea patosului masculin.

Prin prezentul volum, autorul a devoalat firea sa visătoare, în contrast cu meseria pe care o practică, cu atâta seriozitate și profesionalism. Scrisul îl percep ca pe un refugiu, o binecuvântare, o declarație a propriilor sale trăiri. Vine o vreme când nu mulți dintre noi au privilegiul să fie hăzăziți cu acest dar, la început ferecat în sertarul sufletului, ca mai apoi luând calea eternității.

Volumul de față este o radiografie a propriei persoane, în care întrebările nu contenesc, iar răspunsurile sunt și nu sunt pe măsura dorinței autorului. Se simte o oarecare tristețe în versuri, o încercare de împăcare cu sine, o dorință aprigă de-a-și găsi echilibrul, acum mai mult ca niciodată, când își face bilanțul propriului destin, pe undeva neînțeles: cred că a discuta despre nimic/ e mai bine decât nimic/ te rog/ știu că pare absurd/ dar pentru mine e important/ e firul de ață care mă ține/ în fiecare zi/ pe acest pământ (Spleen); când mă simt trist/ sau gol pe dinăuntru și/ asta mă încurcă la trăit/ ies la o cafea cu tristețea//...// îmi explică ce caută pe la mine/ îi spun ce vreau de la ea/ îi răspund/ îmi răspunde/ îi sunt recunoscător/ plătesc și plecăm amândoi/ dar în direcții diferite/ eu și tristețea mea (La cafea cu tristețea) .

Călătorind prin meandrele volumului de față am descoperit la autor multe temeri, de altfel subtil ascunse printre versuri, cu delicatețea ce-l caracterizează: acum/ sănătos fiind/ și încă tânăr/ mă întreb/ pot fi și fericit/ da?/ la ce oră?/ așa/ ca să știu eu (Echivoc) .

Volumul „Amare” este un talisman dăruit sinelui, iubitei și copiilor săi și, nu este puțin lucru să împarți bucățita ta de suflet cu cei dragi: copiii-mi sunt/ florile vieții/ fata este o orhidee/ ce se hrănește/ cu lacrimile mele/ care-i sărută frunzele/ baiatul - cactus înflorit/ amestec de geniu/ și capricii ostile (Flori) .

Uneori, poate din timiditate, nu-ți poți împărtăși sentimentele, dar dacă treci peste acest obstacol, ceeea ce va rămâne între filele unei cărți poate deveni Biblia propriei tale identități: te iubesc/ așa cum ești/ imperfectă (Declarație).

Limbajul poetic este unul pe cât de simplu, pe atât de profund. Autorul nu folosește cuvinte alese, să-și exprime sentimentele ce-i inundă ființa. Folosește limbajul unei inimi de porțelan, care poate fi ciobită în orice clipă: rememorez zilele negre/ orele de nesomn/ trec prin toate umbrele/ munca/ oboseala/ ghinioanele/ neajunsurile/ ciuntirile din creștere/ regenerarea chinuitoare/ și încă zâmbesc (Bilanț 3 A.M. - antemeridian) .

Ceasul care ticăie și care uneori îl sperie, îi trezește amintiri și regrete, bucurii și tristeți, nostalgii și angoase, împliniri și speranțe... Constrâns de timp, trage un semnal de alarmă ego-ului său, adunând ce i-a rămas după anii în care a tot dăruit: sunt om/ vorbesc doar trei limbi -/ zâmbetul, îmbrățișarea și iubirea (Impresii) .

Câtă noblețe într-un „munte de om”, câtă delicatețe în sufletul unui chirurg!

Dragostea este omniprezentă în acest volum de versuri, chiar dacă uneori autorul schimbă registrul, învârte roata și ajunge în punctul zero, acolo unde locuiește cu adevărat: în sânul pârguit al iubirii!

Trăind între două secole, cum declara cu regret autorul, fiindu-i pe undeva furată viața, îi cere Măriei Sale Timpul, socoată: secolul douăzeci/ secolul vitezei/ cred că noi/ cei ce am apărut pe lume/ în acest răstimp/ ne-am născut cu toţii/ mai devreme decât trebuia/ de aceea ne simțim și/ suntem de fapt incompleți/ ne-am născut la nouă luni minus/ câteva secunde-ore-zile/ de fapt după acest timp pierdut/ alergăm mai apoi toată viața/ chiar trecând granița dintre secole/ încercând să recuperăm/ ceea ce nu am avut niciodată/ și ne lipsește (Răstimp) .

Trăirile lui Dragoș F. Voicu sunt atât de puternic transpuse în vers, încât dorește să dea lumii de știre latura nevăzută a omului din spatele acestora, acel trubadur care-a îmbrățișat trupul mlădios al chitarei și care peste ani a desăvârșit pasiunea pentru artă, prin harul scrisului: eu nu urăsc/ nu urăsc pe nimeni/ nici viața nu mă urăște/ iar de iubit/ iubesc profund/ nu știu altfel/ de aceea nu voi/ îmbătrâni niciodată/ când voi muri de bătrânețe/ voi muri tânăr (Amare) . Este poezia care a dat titlul prezentului volum de versuri.

Dorința „de-a fi uitat” în prima lună a toamnei nu este întâmplător aleasă, este luna când cerul i-a mângâiat creșetul și l-a privit pentru prima dată în ochi: o chinuitoare amorțeală/ îmi invadează trupul/ în zadar închid ochii și/ strâng plapuma în brațe/ imaginându-mi că ești tu/ nu-mi place iarna/ frigul și sigurătatea/ de asta te rugasem/ să mă uiți în septembrie (Fior) .

Acesta este adevăratul Dragoș F. Voicu, cel pe care nu mulți dintre dumneavoastră l-ați cunoscut de-a lungul vremii: un om complex, un om desăvârșit spiritual, un om de la care înveți, că nimic nu-i mai presus decât IUBIREA: știu că/ dacă nu te-aş iubi/ m-aş descompune încet/ în molecule apatice de spleen/ știu că/ dacă nu m-ai iubi/ aş dispărea de tot/ dar noi/ suntem noi/ zidiți ca niște prigorii rebele/ într-un granit de iubire/ acolo unde/ ne-am ascuns fericirea (Tainic); viața fără iubire nu există/ dar iubirea trebuie căutată/ nu așteptată/ doar atunci când pornim/ în căutarea ei/ iubirea vine și ea/ în întâmpinarea noastră/ aventura asta/ durează o eternitate (Carpe Diem) .

M-am simțit pe deplin onorată, pentru oportunitatea pe care Dragoș F. Voicu mi-a oferit-o, să culeg boabe de rouă din firul de iarbă a versurilor sale! Surprinsă plăcut de jocul de cuvinte, de intensitatea trăirilor, de limbajul poetic, de curajul de-a dărui cititorilor picături din sufletul său, îl felicit și-i urez la cât mai multe daruri literare! Felicitări, domnule doctor, Dragoș F. Voicu!



Între cele două recenzii la volumul de versuri „Dr. Blue 5 – Amare”, ca de altfel pe tot parcursul evenimentului, de la început până la final, spre încântarea publicului, a fost un regal de muzică și poezie!
Mihai Andrei Voicu, un tânăr cu auz absolut, un talent în plină ascensiune, fiul autorului Dragoș F. Voicu; a cântat la pian două melodii: prima piesă „Rondo alla turca (sonata nr.11/actul III)” de Wolfgang Amadeus Mozart și cea de-a doua piesă „Minute Waltz (opus 64, nr.1)” de Frédéric Chopin! Mihai este elev în clasa a VIII-a, la clasa de pian, în cadrul Liceul de Arte „Hariclea Darcléé Brăila, îndrumătorul de pian, profesorul Vlad Ionuț Cristian.



De asemenea, am asistat la momente muzicale în interpretarea profesorului Florin Lazăr - profesor în cadrul Școlii Populare de Arte și Meserii „Vespasian Lungu” Brăila, și a cantautorul Marian Marinescu, fondatorul Trupei ANTIC!

Și, nu în ultimul rând, două tinere talentate, Cristina Vasiliu și Maria Oprea, eleve la Colegiul „Gh. Munteanu Murgoci” și membre ale Cenaclul literar „Dincolo de Cuvinte”, îndrumător prof. Gabriela Vasiliu, au recitat câteva poezii din volumul „Amare – Dr. Blue 5”, autor Dragoș F. Voicu.




Aș putea începe cu oficialul “Doamnelor, domnișoarelor și domnilor…”, dar aș prefera așa:

Dragi prieteni ai poeziei,

Mă bucur ca ați venit în număr atât de mare ca să sărbătorim împreună Ziua Mondială a Poeziei și să mă susțineți la lansarea primului meu volum de versuri – Amare (A iubi), al cincilea din seria Dr. Blue.

Deși sunt familiarizat cu vorbitul în fața unui auditoriu numeros, fiind profesor la Facultatea de Medicină și Farmacie Galați – catedra de Urgențe chirurgicale, deși sunt obișnuit să-mi controlez neliniștile, fiind chirurg de peste treizeci de ani, vă rog să-mi înțelegeți emotiile și să-mi permiteți să-mi arunc ochii pe foile pe care mi-am pregătit ceea ce doresc să vă spun în această seară.

Am îndrăgit limba română de când am început s-o vorbesc. O consider, și am scris asta, o limba cu rădăcini străvechi, deopotrivă serioasă și zâmbitoare, o limba plină de suflet, o limbă dumnezeiască.

Când am început să scriu? În adolescență, pe la 16-17 ani, binențeles poezie, pentru că – nu-i așa? – nu e om să nu fi scris în viața lui o poezie. Vârsta, efervescența afectivă, strunele chitarei și versurile…

Au urmat apoi, anii lungi de studii, vreo douăzeci, muncă, oboseală, ghinioanele, neajunsurile, ciuntirile din creștere, dar și regenerarea chinuitoare. N-a mai fost timp de poezie. Dar am citit mult, foarte mult, nu doar literatură medicală, tot ceea ce îmi pica în mână.

Acum vreo 10-12 ani, am reînceput să scriu, să creez literatură, dacă îmi permiteți lipsa de modestie, din dorința de a evada din rutina profesională și presiunea cumplită în care mă adusese viața. Așadar, după vreo 300 de articole științifice, 4 manuale pentru studenți, un manual internațional pentru specialiști și o monografie medicală, am început să scriu texte scurte, sub motto-ul oameni, fapte, întâmplări, din viața unui navetist între casa și spital, între familie și pacienți, la cumpăna dintre milenii.

Așa a debutat seria Dr. Blue, publicată la îndemnurile mamei mele (primul cititor și întâiul meu critic) și ale doamnei conferențiar Iulia Cocu, de la Facultatea de Litere Galați.De ce Dr. Blue? Pentru că albastrul are prentru mine o simbolistică aparte, semnificând inteligență, responsabilitate, onestitate, sinceritate, profunzime, seninătate, modestie, în același timp inspirand calm, liniște, relaxare fizică și mentală, încredere.

Blue duce cu gândul de asemenea, la expresia în limba engleză to feel blue, care adaugă și alte conotații scrierilor: nostalgie, melancolie, tristețe și o oarecare, singurătate.

Am publicat patru volume în 4 ani, ani grei în care am avut de traversat o pandemie, care – vrem sau nu vrem să recunoaștem – ne-a afectat într-un fel sau altul pe toți. N-a fost timp pentru ceremonii de lansare a acestor cărți, dar semnalele venite din partea publicului au fost încurajatoare. Volumele au trecut și pe sub furcile caudine ale Cenaclului Alter Ego – Brăila.

Cum fiecare om poartă în el sufletul unui poet care a murit tânăr și muza Calliope nu-mi dădea pace, anul acesta a venit wrândul unui volum de versuri – Amare (A iubi) , care sper că se va bucura și de mai mult succes. Eu sunt omul care, vorba lui Sofocle, sunt născut pentru a iubi, nu pentru a urî. De aceea, volumul care se află astăzi în mâinile dumneavoastră conține poezii/poeme de dragoste, nu se putea altfel.

Amabilitatea doamnei Alina Sulicu - managerul Centrului de Creație Brăila, solicitudinea doamnei Adriana Bogatu - reputat scriitor și profesor, entuziasmul poetei Sibiana Mirela Antoche – fosta mea colegă de liceu, bunăvoința doamnei profesoare Gabriela Vasiliu – coordonatoarea Cenaclului Dincolo de cuvinte și a prietenilor Florin Lazăr și Marian Marinescu, plus alinierea astrelor, cum îmi place mie să spun, toate au făcut să ne întâlnim astăzi, în acest cadru festiv.

Vă mulțumesc din suflet tuturor!

În speranța că am petrecut clipe frumoase împreună, aștept să ne întâlnim și cu alte la fel de plăcute ocazii, poate chiar aici, în acest minunat loc de cultură.

Vă doresc sănătate și fericire… și un sfat, dacă îmi permiteți: citiți poezie, hrăniți-vă cu poezie, trăiți poezie, pentru că poezia curăță realitatea îmbâcsită din jurul nostru și vindecă rănile create de rațiune.


După binemeritatele aplauze pentru autor, a urmat sesiunea de autografe, discuții libere și socializare, sesiuni foto și... un strop de șampanie.A fost un eveniment de suflet, de relaxare dar și de mare încărcare emoțională, empatie, aduceri aminte și... promisiuni că ne vom revedea cât de curând.