Paștele este cea mai importantă dată din calendarul creștin. în fiecare an, creștinii din întreaga lume își amintesc de răstignirea lui Iisus și sărbătoresc învierea lui în Duminica Paștelui. O parte importantă a sărbătorilor de Paște ține de dăruirea și mâncatul ouălelor. Dar ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei tradiții?



De-a lungul istoriei, oamenii și-au oferit unii altora ouă la festivalurile de primăvară pentru a sărbători noul anotimp. Ouăle reprezintă viața nouă și renașterea, de aceseea acest obicei străvechi a devenit parte a Sărbătorilor de Paște.

în perioada medievală, mâncatul ouălor era interzis în Postul Paștelui (cele 40 de zile înainte de Paște), așa că în Duminica Paștelui consumul unui ou era un adevărat răsfăț. Acest lucru era valabil mai ales pentru oamenii mai săraci care nu-și puteau permite să cumpere carne. Ouăle erau dăruite bisericii ca daruri în Vinerea Mare, iar sătenii dădeau adesea ouă ca dar stăpânului conacului. Chiar familia regală s-a implicat în acest proces. în 1290, Edward I a cumpărat 450 de ouă, care au fost decorate cu culori sau foițe de aur și dăruite în gospodăria sa.

Au existat o mulțime de superstiții despre ouă și Paște. Se spunea că, dacă oul tău are două gălbenușuri , eera un semn că vei deveni în curând bogat. Unii oameni credeau că ouăle gătite în Vinerea Mare și mâncate în Duminica Paștelui le vor îmbunătăți fertilitatea și vor preveni moartea subită . De aceea a apărut obiceiul ca oamenii să-și binecuvânteze ouăle înainte de a le mânca.

Oul era dat în dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creației, fecundității, simbol al vieții și al reînnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind întâlnit la chinezi cu două mii de ani înainte de Hristos



De-a lungul timpului au circulat mai multe legende care explică de ce consumăm și înroșim ouă de Paște. Una dintre ele spune că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Hristos. Pilat era la masă când a năvălit un soldat și l-a anunțat că Iisus Hristos a înviat. Neîncrezător, acesta a luat un ou fiert din coșulețul de pe masă și a spus: „Când acest ou va ajunge să se înroșească în mâna mea, atunci va învia Hristos”. Atunci, oul a devenit imediat roșu.



Culoarea roșie cu care le vopsim reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar și sângele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mântuirea lumii.



Ciocnitul ouălor se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocnește capul oului de capul pe care cealaltă peroană o ține în mână, în timp ce rostește cunoscuta formulă “Hristos a înviat!”, la care se răspunde „Adevărat a înviat”.



La țară, oamenii au adoptat numeroase obiceiuri care se învârt în jurul acestor zile. Unii își spală fața cu apă nouă sau apă neîncepută, în care pun un ou roșu, având credință că astfel vor fi tot anul frumoși și sănătoși ca un ou roșu.

Conform tradiției, oul roșu are puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, aduce sănătate, frumusețe, vigoare și spor.



Se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coș plin cu ouă. Mergând prin oraș a auzit că Iisus Hristos a fost condamnat la moarte și a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota.

Inima ei a fost cuprinsă de o mare durere la aflarea veștii. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte. Așa cum era, cu coșul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce și niște soldați îl păzeau. Din mâinile și picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge. Femeia și-a așezat coșul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, și a început să se roage plângând de durere:

„Doamne Sfinte, Tu care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morții și ne-ai învățat să credem în Dumnezeu, acum ești răstignit pe cruce ca cel mai mare dușman. Te rugăm, iartă-ne pe noi păcătoșii și lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferința pe care ai îndurat-o pentru noi.”

Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coșul ei erau toate roșii de la sângele care picurase pe ele din rănile lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas la Ierusalim. După trei zile de la răstignire, a mers împreună cu alte femei la mormântul Domnului, dar acesta era gol și atunci s-au bucurat mult spunând: „Hristos a înviat!”

Plină de bucurie, femeia povestea tuturor despre ouăle roșii din coșul ei, care erau semnul suferințelor lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărțea tuturor câte un ou roșu amintind că: „Hristos a înviat!”

De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare femeia credincioasă își pregătea câte un coș cu ouă roșii în amintirea răstignirii și Învierii Domnului. Le împărțea copiilor și săracilor, povestindu-le despre suferințele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându-le: „Hristos a înviat!” și primind răspunsul: „Adevărat a înviat!”

De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roșii de Paști și să fie dăruite în amintirea Patimilor și Învierii Domnului.



Există o varietate de tradiții de Paște în întreaga lume, unele dintre ele fiind mai neobișnuite sau ciudate în ochii altor culturi.

Aruncatul păpușii
Această tradiție este practicată în unele regiuni din Polonia și Ungaria. Se consideră că aruncarea și înecarea unei păpuși din paie reprezintă curățarea și sănătatea spiritului.

Focurile de Paște
În Grecia, oamenii aprind focuri imense în noaptea de Paște pentru a marca renașterea și învierea. Unii cred că săritul peste flăcări aduce noroc și purificare.

Scăldatul în apă rece
În unele părți ale Europei de Est, există tradiția ca bărbații să se scălde în ape reci în dimineața de Paște. Se crede că această practică aduce sănătate și curaj.

întâmpinarea morților
În unele regiuni din Mexic, în special în Oaxaca, oamenii sărbătoresc Paștele întâmpinând morții. Aceștia organizează picnicuri la morminte și aduc flori și alimente pentru cei decedați.

Călătoria iepurașului de Paște
Tradiția iepurașului de Paște este una cunoscută, dar originea sa este destul de ciudată. Se crede că obiceiul a pornit din Germania, unde oamenii povesteau despre un iepuraș care aduce ouă înainte de a merge la sărbătoare. Această tradiție a fost adoptată în alte țări și a devenit un simbol popular al Paștelui.

Răpirea miresei de Paște
În unele regiuni din Slovacia, tradiția spune că bărbații ar trebui să răpească mireasa de Paște și să o ascundă în casa lor. Dacă familia miresei îi găsește, aceștia trebuie să ofere ouă și băuturi pentru a obține eliberarea miresei.

Lupta cu usturoiul
În unele părți ale Spaniei, tradiția spune că oamenii ar trebui să se lupte simbolic cu usturoiul în timpul sărbătorii de Paște. Această luptă reprezintă victoria asupra răului și îndepărtarea energiilor negative.

Aceste tradiții pot părea ciudate sau neobișnuite pentru cei din alte culturi, dar ele reflectă diversitatea și bogăția obiceiurilor și credințelor legate de sărbătorile de Paște în întreaga lume. Fiecare tradiție are o semnificație specială pentru comunitatea sa și adaugă culoare și emoție sărbătorii.