Începând cu data de 1 februarie 2026, intră în vigoare o schimbare semnificativă în regimul concediilor medicale, cu efecte directe atât asupra angajaților, cât și asupra angajatorilor. Conform noilor reglementări, prima zi de concediu medical nu mai este plătită de niciuna dintre părți, nici de angajator și nici din bugetul sistemului public de sănătate. Această măsură se va aplica până la 31 decembrie 2027 și face parte dintr-un pachet mai amplu de reducere a cheltuielilor bugetare din sistemul sanitar.

Anterior acestei modificări, angajatorii suportau indemnizația aferentă primelor cinci zile de concediu medical, iar începând cu ziua a șasea, plata era decontată din bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Odată cu intrarea în vigoare a noilor reguli, mecanismul se modifică substanțial, în sensul că prima zi devine complet neplătită, iar responsabilitatea decontării se decalează. Astfel, angajatorul va achita indemnizațiile pentru zilele 2–6 de concediu medical, iar din ziua a șaptea plata va fi realizată din bugetul sistemului public de sănătate.

Potrivit explicațiilor oferite de Oana Botolan, expert în resurse umane, schimbarea nu generează costuri suplimentare directe pentru firme, deoarece acestea continuă să suporte tot cinci zile de concediu medical, la fel ca înainte. Diferența constă în faptul că decontarea din fondurile publice începe mai târziu, ceea ce implică ajustări administrative și o complexitate operațională sporită, fără a reprezenta însă un impact financiar imediat pentru angajatori.

Efectele cele mai semnificative se resimt la nivelul angajaților, în special în cazul concediilor medicale de scurtă durată. Prima zi de concediu reprezintă o pierdere integrală de venit, iar zilele următoare sunt plătite doar parțial, în funcție de durata concediului. Oana Botolan atrage atenția că această modificare afectează în mod direct salariații, mai ales pe cei care au nevoie de concedii medicale scurte, și există riscul ca unii dintre aceștia să aleagă să vină la muncă bolnavi, pentru a evita pierderea unei zile de venit, ceea ce poate conduce la îmbolnăvirea altor colegi.

Chiar și în aceste condiții, prima zi de concediu medical rămâne stagiu de asigurare, iar calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate nu este afectată. În paralel, Legea nr. 141/2025 a modificat și modul de calcul al indemnizației pentru bolile obișnuite, introducând un sistem diferențiat în funcție de durata concediului medical. Astfel, indemnizația este de 55% din baza de calcul pentru concedii de până la 7 zile, de 65% pentru perioade cuprinse între 8 și 14 zile și de 75% pentru concedii care depășesc 15 zile. În acest context, pierderea primei zile neplătite, coroborată cu procentele mai reduse pentru concediile scurte, diminuează semnificativ veniturile angajaților aflați în incapacitate temporară de muncă.

Acordarea indemnizației presupune, în mod obișnuit, îndeplinirea unui stagiu minim de cotizare de șase luni în ultimele 12 luni. Există însă excepții importante, precum urgențele medico-chirurgicale, accidentele de muncă, bolile profesionale, carantina, bolile infectocontagioase, tuberculoza, cancerul sau SIDA, situații în care indemnizația ajunge, de regulă, la 80% din media veniturilor brute și nu este condiționată de existența stagiului de cotizare.