Este un obicei destul de des întâlnit, mai ales în vremurile noastre când rețelele sociale sunt pline de imagini ale succesului și ale vieților perfecte. „De ce nu sunt ca ei? De ce nu pot să fac ceea ce fac ei?” – sunt întrebări care ajung adesea în mintea noastră. Compararea constantă cu ceilalți ne poate face să ne simțim inferiori, iar acest sentiment ne poate duce spre auto-sabotaj și depresie. Dar ce se întâmplă când simțim că nu suntem destul de buni? Ce se întâmplă când uităm să ne apreciem propriile realizări și ne concentrăm doar pe ceea ce nu avem?

De ce ne comparăm cu ceilalți?

Compararea socială este un mecanism psihologic natural. Conform teoriei comparării sociale a lui Leon Festinger, oamenii au o tendință înnăscută de a se compara cu alții pentru a înțelege mai bine cine sunt și unde se află în raport cu ceilalți. Totuși, acest proces devine distructiv atunci când îl facem într-un mod constant și obsesiv.

În special, compararea cu cei din jurul nostru poate afecta stima de sine, ducând la un sentiment de inadecvare. De exemplu, dacă te compari cu o persoană care pare să aibă o carieră de succes, o familie perfectă și o viață ideală, acest lucru poate duce la o percepție distorsionată a propriei tale realități.

Cum ne afectează acest comportament?

Scăderea stimei de sine – Atunci când te compari constant cu ceilalți, îți vei vedea propriile realizări ca fiind insignifiante. În loc să îți apreciezi progresul, te vei concentra doar pe ceea ce îți lipsește.

Sentimentul de inadecvare – Compararea poate duce la un sentiment puternic de inferioritate. Poți ajunge să crezi că nu ești suficient de bun pentru a fi acceptat sau apreciat.

Stres și anxietate – Făcându-te mereu să te simți „mai puțin”, te vei pune sub o presiune constantă de a atinge așteptările altora, ceea ce poate duce la stres și anxietate.

Neglijarea propriei evoluții – Când te concentrezi prea mult pe succesul altora, uiți să îți apreciezi propriul drum, realizările și pasiunile.

Ce putem face pentru a înfrunta această tendință?

Începe prin a te aprecia – În loc să te compari cu ceilalți, începe să îți apreciezi propria valoare. Ce ai realizat tu până acum? Care sunt abilitățile și talentele tale? Încearcă să scrii zilnic trei lucruri pe care le-ai făcut bine și care îți aduc satisfacție personală.

Creează-ți obiective personale – Fă-ți propriile obiective, care să reflecte ceea ce vrei tu cu adevărat, nu ceea ce cred alții că ar trebui să faci. Dacă îți urmezi propriile visuri, vei simți o mai mare împlinire, decât dacă încerci să te potrivești standardelor altora.

Fii conștient de capcanele rețelelor sociale – În era digitală, este ușor să te pierzi în imagini ideale și „viața perfectă” a altora. Amintește-ți că ceea ce vezi online este adesea doar o versiune idealizată a realității. Fii selectiv cu ceea ce consumi și cu cine îți împărtășești timpul.

Concentrează-te pe progresul propriu – Viața este o călătorie individuală. În loc să te compari cu alții, compară-te doar cu cine erai ieri. Cât ai evoluat? Ce ai învățat de la ultimele tale experiențe? Progresul personal este mai important decât atingerea unui „ideal” extern.

Grăbește-ți auto-compasiunea – Dacă simți că ești pe o cale greșită sau că nu ai făcut suficient, amintește-ți că fiecare pas contează. Percepția ta despre tine ar trebui să fie bazată pe iubire și înțelegere, nu pe critică sau judecată.

Căută sprijin – Dacă te simți copleșit de comparații, discută despre acest subiect cu cineva de încredere. Poate fi un prieten, un membru al familiei sau chiar un specialist. Uneori, doar vorbind despre aceste sentimente, vei putea găsi o soluție și un nou mod de a privi lucrurile.

Ca o concluzie, fiecare om este unic și are propriile sale lupte, dar și propriile sale talente și resurse. Așadar, în loc să te compari cu alții, fă un pas înapoi și admiră-ți propriile realizări. Apreciază procesul de creștere și îmbrățișează ceea ce te face special.

Amintește-ți: tu ești suficient așa cum ești, și ești mai mult decât capabil să îți atingi visurile.