Cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă Împotriva Cancerului Bronhopulmonar, medicii pneumologi atrag din nou atenția asupra legăturii strânse dintre fumat și cancerul pulmonar, subliniind că nici țigările electronice sau dispozitivele cu tutun încălzit nu pot fi considerate alternative sigure la fumatul clasic.

Fumatul, principalul factor de risc

Potrivit specialiștilor, fumatul — indiferent de formă — rămâne responsabil pentru 80–85% dintre cazurile de cancer pulmonar, riscul fiind determinat nu doar de numărul de țigări fumate, ci în special de durata expunerii. Vape-urile și dispozitivele cu tutun încălzit, deși percepute adesea ca fiind mai puțin dăunătoare, produc aerosoli care întrețin o inflamație cronică la nivelul bronhiilor. De asemenea, fumatul pasiv crește riscul persoanelor din jurul fumătorului cu 20–30%, fumul degajat de la capătul aprins al țigării conținând, potrivit medicilor, o concentrație chiar mai mare de substanțe toxice decât fumul inhalat direct.

Pe lângă fumat, ghidurile medicale internaționale mai identifică drept factori de risc semnificativi: expunerea la gazul radon și la poluarea urbană, expunerea profesională la azbest, siliciu sau metale grele, bolile pulmonare cronice preexistente (BPOC, fibroză pulmonară) și istoricul familial de cancer pulmonar. Medicii precizează însă că peste 80% dintre acești factori pot fi evitați prin renunțarea la fumat și prin aerisirea corectă a locuințelor.

Simptome care nu trebuie ignorate

Un pericol important, subliniază specialiștii, este acela că plămânul nu are receptori de durere în profunzime, motiv pentru care boala se poate instala fără semne evidente. Printre semnalele de alarmă care persistă mai mult de 2–3 săptămâni și care ar trebui să determine un consult medical se numără: apariția unei tuse noi sau schimbarea uneia deja existente, prezența sângelui în spută, senzația de lipsă de aer sau șuierat la respirație, dureri toracice persistente, răgușeală inexplicabilă, precum și scădere bruscă în greutate, oboseală marcată sau febră moderată repetată fără o cauză clară.

Screeningul, esențial pentru persoanele cu risc crescut

Ghidurile internaționale recomandă screening activ prin tomografie computerizată cu doză mică de radiații (LDCT), efectuată anual, pentru persoanele cu vârsta între 50 și 80 de ani și cu un istoric masiv de fumat (minimum 20 de pachete-an), indiferent dacă acestea încă fumează sau s-au lăsat în ultimii 15 ani. Investigația poate fi recomandată și la un consum mai redus de tutun, dacă persoana are diagnostic de BPOC, fibroză pulmonară, istoric familial de cancer pulmonar sau expunere profesională la azbest ori radon.

Spre deosebire de radiografia pulmonară clasică, LDCT poate depista noduli de doar câțiva milimetri, într-un stadiu complet vindecabil. Medicii atrag atenția că screeningul nu se adresează persoanelor cu simptome deja instalate, ci celor asimptomatice aflate la risc — depistarea în Stadiul I fiind asociată cu o rată de vindecare de peste 70–80%.

Prevenția, cheia reducerii riscului

Specialiștii recomandă câțiva pași concreți pentru scăderea riscului de îmbolnăvire: renunțarea completă la fumat (la 10 ani de la renunțare, riscul scade la jumătate), evitarea fumatului în spații închise, aerisirea regulată a locuințelor pentru prevenirea acumulării de radon, purtarea echipamentului de protecție adecvat la locul de muncă în medii cu noxe, o alimentație sănătoasă combinată cu mișcare regulată, precum și controale medicale periodice pentru persoanele de peste 50 de ani cu istoric îndelungat de fumat.

Medicii subliniază că diagnosticarea precoce schimbă radical prognosticul: în stadii incipiente, tumora poate fi îndepărtată chirurgical, cu șanse mari de vindecare, în timp ce depistarea tardivă reduce semnificativ opțiunile terapeutice și șansele de supraviețuire.