Declarațiile recente ale ministrului Educației și Cercetării, Daniel David, au provocat un val de nemulțumiri în rândul cadrelor didactice. Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” (FSE) au condamnat public afirmațiile pe care le consideră „calomnioase”, „profund nedrepte” și „ostile” la adresa profesorilor. Într-un comunicat transmis pe 13 noiembrie 2025, sindicatele îi cer ministrului să înceteze atacurile la adresa corpului profesoral și să modifice urgent Legea 141/2025, adoptată de Guvernul Bolojan.

Reacția vine după două declarații ale ministrului făcute în cadrul unui podcast al organizației Salvați Copiii. Prima viza îndemnul ca părinții, elevii și chiar colegii să raporteze profesorii care răspândesc informații false. În opinia federațiilor, o astfel de măsură amintește de metodele folosite în perioada comunistă, când informatorii semănau frică și suspiciune în instituții. Sindicaliștii atrag atenția că activitatea cadrelor didactice este deja evaluată prin mecanisme instituționale clare și că responsabilitatea monitorizării nu poate fi transferată părinților sau elevilor. Directorii școlilor și inspectoratele teritoriale sunt instituțiile abilitate să urmărească modul în care profesorii își desfășoară activitatea, nu comunitatea, care ar fi astfel împinsă într-un climat de neîncredere și denunț.

A doua afirmație contestată de sindicate îl privește pe ministrul care a susținut că singurii responsabili pentru analfabetismul funcțional al elevilor sunt profesorii. Daniel David a declarat că, dacă un elev intră în clasa a V-a cu un nivel normal de inteligență și creativitate, dar ajunge în clasa a VIII-a fără competențe de bază, vina aparține exclusiv dascălilor. FSLI și FSE consideră această poziție profund nedreaptă și paradoxală, cu atât mai mult cu cât ea vine de la un rector suspendat al celei mai mari universități din țară. Dacă pregătirea profesorilor este deficitară, subliniază federațiile, responsabilitatea aparține universităților și, implicit, conducerii din mediul academic.

Sindicatele vorbesc despre o „ironie amară”: un reprezentant al învățământului superior critică nivelul cadrelor didactice din preuniversitar, deși tocmai universitățile au exercitat presiuni care, în timp, au dus la slăbirea liceelor pedagogice, instituții care formau odinioară învățători și educatori de top. În plus, sindicatele subliniază că profesorii lucrează de ani de zile într-un sistem subfinanțat, instabil, birocratic și marcat de reforme succesive care nu au adus rezultatele promise. Problemele cronice, cum ar fi salariile demotivante, lipsa resurselor moderne, clasele supraaglomerate, programele depășite și deficitul de consilieri și psihologi, afectează calitatea actului educațional și îngreunează misiunea cadrelor didactice.

În comunicat sunt aduse în discuție și deciziile recente ale Guvernului, care a eliminat din sistem mii de suplinitori bine pregătiți, deși aceștia ar fi trebuit să înlocuiască personalul care urmează să iasă la pensie. În acest context, sindicatele consideră că a pune întreaga responsabilitate a analfabetismului funcțional pe umerii profesorilor reprezintă o simplificare periculoasă a unei probleme complexe.

În final, federațiile îi adresează ministrului o invitație simbolică: o zi în postura de profesor de sprijin într-o clasă cu trei elevi cu cerințe educaționale speciale. Abia după o astfel de experiență, spun sindicaliștii, ar putea comenta cu adevărat despre dificultățile reale ale școlii românești. Comunicatul se încheie cu o cerere fermă: oprirea atacurilor la adresa profesorilor și modificarea urgentă a legislației care afectează sistemul. Ca o concluzie, sindicatele îi sugerează ministrului un enunț potrivit în locul criticilor: „îmi cer scuze pentru haosul creat și îmi depun demisia.”