Pentru o mamă, primele luni de viață ale copilului sunt pline de emoții, griji, întrebări… și, uneori, de îndoieli. Una dintre cele mai frecvente întrebări este: „E chiar atât de important să alăptez?” Răspunsul este DA — și nu numai pentru că laptele matern conține toate vitaminele și anticorpii de care are nevoie bebelușul. Ci și pentru că la fiecare supt se întâmplă ceva mai profund: se construiește o relație emoțională de neînlocuit între mamă și copil.

Ce se întâmplă în corpul tău și al bebelușului?

Când îți ții copilul la sân, corpul tău eliberează un hormon numit oxitocină – cunoscut și ca „hormonul dragostei”. El îți aduce calm, îți reglează emoțiile și te ajută să te conectezi instinctiv cu bebelușul. În același timp, și în creierul lui se activează zonele legate de siguranță și atașament.

La fiecare hrănire îi transmiți nu doar lapte, ci și: „Ești în siguranță. „Ești iubit.” „Sunt aici pentru tine.”

Alăptarea — o punte între inimi

Din punct de vedere psihologic, alăptarea este prima formă de comunicare dintre mama si copil. Este tăcerea aceea plină de sens în care nu e nevoie de cuvinte. Tu îl ții în brațe, iar el învață că poate avea încredere. Că lumea e un loc sigur, pentru că tu ești acolo.

Această legătură afectivă timpurie — ceea ce psihologia numește atașament securizant si influențează mai târziu: felul în care copilul tău va relaționa cu ceilalți, cum va gestiona emoțiile, și chiar modul în care va face față stresului.

Ce înseamnă alăptarea pentru mamă. Nu e doar pentru copil. Este și pentru tine

Alăptarea te ajută: să te simți mai aproape de el, să-ți asculți mai bine instinctele materne, și să ai încredere în tine ca mamă.

Și, poate cel mai important, îți oferă pauze de conectare emoțională într-o perioadă altfel haotică. În acele momente în care vă priviți și vă atingeți, se întâmplă vindecări tăcute. Oboseala, nesiguranța, întrebările — se topesc pentru câteva minute. Doar voi doi contați.

Impactul emoțional reciproc

- Când mama își ține copilul la sân, se creează un spațiu sigur de conexiune. Copilul învață că este iubit, văzut, conținut.

- Studiile în psihologia dezvoltării sugerează că reglarea emoțională la sugari este strâns legată de proximitatea fizică și emoțională cu figura maternă.

- Mamele care alăptează raportează adesea o conexiune emoțională profundă, un sentiment de liniște și încredere în sine, întărit neurochimic de oxitocină și prolactină.

Și dacă nu poți sau nu vrei să alăptezi?

Adevărul este că o relație emoțională sănătoasă nu depinde exclusiv de alăptat. Contează prezența ta conștientă, blândețea, răbdarea, vocea și atingerile tale. Sunt multe mame care nu au putut alăpta și totuși au construit o legătură de o frumusețe profundă cu copilul lor.

Important e să știi că legătura cu copilul nu vine doar din ceea ce faci, ci și din felul în care ești acolo pentru el.

Concluzie

Alăptarea nu este doar un act biologic, ci o experiență psihologică profundă, care conturează relația mamă–copil în cele mai timpurii și vulnerabile etape ale vieții. Este o investiție în dezvoltarea emoțională, cognitivă și relațională a copilului, dar și în echilibrul interior al mamei.

În loc de încheiere...

Alăptarea este mai mult decât o sursă de hrană. Este o primă poveste de iubire care se scrie pe tăcute, de fiecare dată când ții copilul în brațe, îl privești și îl asculți cu inima.

Alege ce simți că este bine pentru voi doi — și fă-o cu încredere. Iubirea ta este oricum cel mai puternic „ingredient” din viața lui.

Cu grijă, căldură si empatie,

Prietenul tău, psihologul, o mamă care și-a alăptat copiii la sân.