Abia au început copiii grădinița și școala, iar pentru mulți părinți începe și perioada în care virozele respiratorii se succed de la o săptămână la alta. Câteva zile în colectivitate pot fi urmate de nas înfundat, tuse, febră sau dureri în gât. După ce copilul se recuperează și revine la grădiniță sau la școală, ciclul se poate repeta.

Intrarea în colectivitate presupune inevitabil contactul cu mai mulți copii, dar și cu jucării, obiecte și suprafețe comune. în același timp, cei mici intră în contact cu virusuri pe care organismul lor nu le-a mai întâlnit. Pentru preșcolari, mai ales în primele luni de colectivitate, acest lucru poate însemna mai multe episoade de infecții respiratorii.

Riscul nu poate fi eliminat complet, însă există măsuri simple prin care răspândirea infecțiilor poate fi redusă. Una dintre cele mai importante și accesibile este igiena mâinilor. Copiii trebuie învățați să se spele corect cu apă și săpun înainte de masă, după folosirea toaletei și după ce își suflă nasul, tușesc sau strănută. Igiena mâinilor este inclusă printre principalele recomandări pentru limitarea răspândirii infecțiilor în școli și grădinițe.

La fel de important este modul în care cei mici tușesc sau strănută. Palma nu este locul potrivit pentru a face acest lucru, deoarece mâinile ajung apoi pe jucării, bănci, clanțe și pe mâinile altor copii. Prima opțiune este folosirea unui șervețel, iar în lipsa acestuia este recomandată acoperirea gurii și nasului cu pliul cotului.

Aerisirea încăperilor este o altă măsură simplă, dar importantă. în clasele și sălile în care se află mulți copii timp de mai multe ore, asigurarea unui aport corespunzător de aer proaspăt poate contribui la reducerea particulelor și agenților infecțioși din aer. Atunci când condițiile permit și este sigur, deschiderea ferestrelor poate ajuta la îmbunătățirea ventilației.

Prevenția începe însă și acasă. începutul anului școlar vine cu trezitul devreme, activități noi și, uneori, mai multă oboseală. Un program regulat, suficient somn și mese echilibrate sunt măsuri pe care părinții le pot controla fără să transforme fiecare episod de răceală într-un motiv de îngrijorare.

O atenție deosebită trebuie acordată și administrării medicamentelor, și nu orice episod de rinoree sau odinofagie (durere în gât) la copil reprezintă o indicație pentru tratament antibiotic. Cele mai multe răceli și infecții respiratorii de sezon au etiologie virală, caz în care antibioticele sunt complet inutile. Administrarea antibioticelor preventiv sau „ca să nu se agraveze” nu scurtează boala și contribuie la apariția rezistenței la antibiotice. Tratamentul trebuie stabilit de medic, în urma evaluării copilului.

O altă regulă importantă este ca un copil bolnav să nu fie trimis în colectivitate. Ideea că „poate îi trece până la prânz” poate favoriza răspândirea infecției către ceilalți copii. în același timp, odihna este importantă pentru recuperarea celui bolnav.

Monitorizarea atentă a semnelor de boală și menținerea copilului acasă în primele zile de manifestare acută reprezintă cea mai eficientă metodă de a proteja atât imunitatea propriului copil, cât și de a stopa răspândirea infecției.