Datele recente aferente perioadei mai – decembrie 2025 evidențiază o realitate tot mai accentuată a pieței imobiliare din România: concentrarea covârșitoare a tranzacțiilor în municipiile reședință de județ, în detrimentul celorlalte localități. Analiza realizată de specialiștii Ziarului Financiar arată că în numeroase județe, aproape întreaga activitate imobiliară se desfășoară într-un singur oraș, în timp ce restul județului înregistrează volume nesemnificative de vânzări de locuințe.

Cel mai dezechilibrat exemplu este județul Brăila, unde potrivit sursei citate, 95,9% din totalul tranzacțiilor imobiliare au fost realizate exclusiv în municipiul reședință. Din cele 879 de vânzări de locuințe înregistrate la nivelul județului în intervalul analizat, nu mai puțin de 843 au avut loc în municipiul Brăila, în timp ce doar 36 de tranzacții au fost raportate în restul localităților. Acest raport extrem ilustrează o piață imobiliară aproape inexistentă în afara orașului principal, cu implicații economice și sociale semnificative.

Brăila nu reprezintă însă un caz izolat. Situații similare se regăsesc și în alte județe din țară, precum Giurgiu, Arad sau Galați, unde peste 90% din vânzările de locuințe sunt concentrate în municipiul reședință. Procente foarte ridicate apar și în județe precum Bistrița-Năsăud, Tulcea sau Vâlcea, unde peste 85% din tranzacțiile imobiliare au loc într-un singur oraș. În aceste contexte, restul județului joacă un rol marginal pe piața imobiliară, iar orașele mai mici și comunele nu reușesc să atragă investiții rezidențiale relevante.

Această concentrare excesivă scoate în evidență un contrast puternic față de județele cu o piață mai echilibrată. Ilfov este exemplul cel mai elocvent, unde municipiul Buftea, reședința de județ, are o pondere redusă în totalul tranzacțiilor. Piața imobiliară este dominată de localitățile periurbane și de dezvoltările rezidențiale din jurul Bucureștiului, alimentate de extinderea Capitalei și de cererea crescută pentru locuințe în zonele limitrofe. De asemenea, în județe precum Cluj sau Timiș, tranzacțiile sunt distribuite în mai multe orașe, nu doar în municipiul reședință, reflectând o structură economică mai diversificată și mai dinamică.

Specialiștii consideră că o pondere foarte mare a reședinței de județ în totalul tranzacțiilor imobiliare este un indicator al unei economii locale slabe. Lipsa investițiilor, numărul redus de locuri de muncă bine plătite și infrastructura deficitară din localitățile mai mici determină populația să se concentreze în orașul principal sau să migreze către județe mai dezvoltate. În acest context, cererea de locuințe rămâne scăzută în afara municipiilor reședință, ceea ce blochează dezvoltarea pieței imobiliare la nivel județean.

La nivel național, piața imobiliară românească a înregistrat în 2025 aproximativ 160.000 de locuințe tranzacționate, în scădere cu 5,4% față de anul anterior. Dincolo de diminuarea volumului total, datele scot la iveală o problemă structurală mai profundă: distribuția profund inegală a tranzacțiilor. Această polarizare accentuată ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea dezvoltării regionale și evidențiază nevoia unor politici publice care să stimuleze investițiile, infrastructura și atractivitatea economică a orașelor mici și a zonelor rurale.