Secția Colecții Speciale a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila marchează împlinirea a 31 de ani de la moartea artistului Vespasian Lungu printr-o expoziție emoționantă, dedicată memoriei pictorului care a lăsat o amprentă distinctă în arta plastică românească. Deschisă în perioada 22–29 august, în holul Centrului Multicultural al bibliotecii, expoziția reunește fotografii de arhivă cu artistul și caiete cu crochiuri realizate de-a lungul carierei sale, reflectând sensibilitatea și diversitatea stilistică a operei sale.

Vespasian Lungu (1927–1994) s-a născut în comuna Costișa, județul Suceava, dar viața și activitatea sa artistică au fost strâns legate de orașul Brăila. A urmat școala primară în localitatea natală, apoi a continuat formarea artistică la Școala Populară de Artă din Brăila, la Liceul „Nicolae Bălcescu” și, ulterior, la prestigiosul Institut de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.

A debutat în anul 1966 cu o expoziție personală la Rădăuți, iar de atunci numele său a devenit tot mai cunoscut în spațiul artistic românesc și internațional. A participat la peste 80 de expoziții, atât personale, cât și de grup, în galerii din România, dar și în Bulgaria, Cehoslovacia, Germania, Spania și Anglia. Grafica, acuarela și portretul în ulei au fost formele de expresie prin care Vespasian Lungu a redat lumea care îl înconjura, oameni simpli, peisaje, chipuri marcate de viață, toate încărcate de o puternică trăire artistică.

Pentru a-i cinsti memoria și contribuția în domeniul artistic, școala de Arte din Brăila poartă astăzi numele „Vespasian Lungu”, o recunoaștere simbolică dar profund meritată pentru omul care, de-a lungul deceniilor, a educat prin culoare și a inspirat prin liniște.

Deși și-ar fi dorit ca la bătrânețe să se retragă în liniștea mănăstirii de la Sucevița, destinul i-a fost altul. La 22 august 1994, Dunărea, râul de care a fost atât de legat, a devenit scena tragică a despărțirii sale de lume. În mod dureros simbolic, fluviul care i-a inspirat adesea lucrările i-a fost și ultimul refugiu, purtându-l într-un adio tăcut către oamenii pe care i-a pictat și locurile pe care le-a iubit.

„Dunărea i-a fost atât de dragă”, spune Ana-Maria Florică, conservator la Secția Colecții Speciale, „dar în cele din urmă, tot ea l-a îmbrățișat nemilos și l-a purtat spre tăcerea eternă. A rămas pentru totdeauna tânăr, la Brăila.”

Expoziția dedicată artistului nu este doar un gest comemorativ, ci și o invitație la redescoperirea unei opere care respiră autenticitate și emoție. Prin caietele sale de crochiuri, vizitatorii pot pătrunde în procesul de creație al unui artist complet, a cărui pasiune pentru oameni și locuri transpare din fiecare tușă.