„Evadarea din starea legală de reținere sau de detenție se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Când evadarea este săvârșită prin folosirea de violențe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la un an la cinci ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
Curtea Constituțională a României (CCR) a decis cu unanimitate de voturi că „Legea fugarilor” este constituțională, iar prin această decizie a respins sesizarea Curții Supreme care contesta validitatea acesteia.
Într-un anunț făcut cu acest prilej, se menționează faptul că judecătorii constituționali au considerat ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate și au constatat că dispozițiile art.I pct.1 și ale art.II din Legea pentru modificarea și completarea Legii 286/2009 privind Codul penal sunt conforme cu Constituția. „În esență, Curtea a reținut că legiuitorul, conform politicii sale penale, a adoptat o normă de incriminare a unei fapte asimilate celei de evadare, constând în sustragerea persoanei de la punerea în executare a mandatului de executare, prin trecerea a șapte zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei”, se precizează într-un comunicat de presă remis de CCR.
Potrivit noilor reglementări legale, „evadarea din starea legală de reținere sau de detenție se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Când evadarea este săvârșită prin folosirea de violențe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la un an la cinci ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
Pentru o mai mare înțelegere și evitarea unor interpretări eronate, cadrul legal definește evadarea și în situațiile în care o persoană condamnată nu se prezintă la organul de poliție în termenul stabilit. “Se consideră evadare: a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deținere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate; b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deținere; c) încălcarea de către persoana aflată în arest la domiciliu a obligației de a nu părăsi imobilul ori nerespectarea de către aceasta a itinerarului sau condițiilor de deplasare, stabilite potrivit legii. Se consideră evadare și fapta persoanei condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliție în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei”, se menționează în proiectul de lege.
De asemenea, trebuie știut faptul că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se va adăuga la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării. Prin această decizie – se mai precizează în comunicatul de presă remis de CCR, se subliniază întărirea politicii penale în fața evaziunii legale și caută să descurajeze faptele de sustragere de la executarea pedepselor.