Discuțiile privind reforma administrativ-teritorială din România readuc în prim-plan ideea reorganizării radicale a administrației locale, cu scopul declarat de a crește eficiența și de a reduce costurile. În acest context, apar scenarii care vizează inclusiv transformări majore în structura unor județe importante unde s-ar putea ajunge, teoretic, la un singur municipiu și doar câteva primării.

Propunerea aparține economistului Cristian Păun, profesor universitar, care susține necesitatea stabilirii unor praguri clare de populație pentru clasificarea localităților. Potrivit acestei viziuni, orașele ar trebui să aibă minimum 20.000 de locuitori, iar comunele între 2.000 și 5.000 de locuitori. O astfel de abordare ar duce, inevitabil, la reclasificarea sau chiar dispariția administrativă a unor localități care nu îndeplinesc aceste criterii.

La nivel național, România are în prezent 41 de județe, aproximativ 320 de orașe, dintre care 103 sunt municipii, și în jur de 2.800 de comune. Aplicarea unor noi praguri ar însemna o reducere semnificativă a acestor unități administrative, prin comasare și reorganizare.

Un alt element central al propunerii îl reprezintă reorganizarea zonelor metropolitane. În acest model, o zonă metropolitană ar avea un singur primar, iar structurile administrative inferioare ar fi conduse de manageri, nu de primari aleși. Acest lucru ar putea duce, în cazul unor județe dezvoltate, la apariția unui municipiu extins, care să includă mai multe localități învecinate. Un astfel de scenariu ar putea însemna consolidarea administrației în jurul unui singur municipiu mare, în locul actualei structuri fragmentate. Totuși, această idee rămâne la nivel de propunere și dezbatere publică, fără a exista, în acest moment, un proiect legislativ concret care să o implementeze.

Susținătorii reformei argumentează că o astfel de reorganizare ar reduce birocrația și ar eficientiza cheltuielile publice, în special prin diminuarea aparatului administrativ. Pe de altă parte, criticii atrag atenția asupra riscurilor legate de pierderea identității locale și de dificultatea gestionării unor comunități mai mari și mai diverse.