Duminică, 2 martie 2025, maior în retragere Ion Dragostin, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, din localitatea Oancea, județul Brăila a împlinit venerabila vârsă de 102 ani. Cu această ocazie, reprezentanți ai Batalionului 72 Geniu „General Constantin Savu”, cărora li s-au alăturat și membri ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala județeană Brăila „General Stan Poetaș”, Asociației Naționale a Veteranilor de Război „General Gheorghe Avramescu”, dar și autorități locale i-au transmis personal multă sănătate, viață lungă și liniștită alături de familie și l-au asigurat de întreaga lor recunoștință și respect pentru tot ceea ce a făcut pentru patrie. În cadrul activității, militarii i-au înmânat veteranului o diplomă de onoare, o plachetă aniversară și un buchet de flori în semn de recunoștință pentru faptele de eroism săvârșite pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Vizita a fost una care l-a bucurat mult de Ion Dragostin, care nu a scăpat prilejul și i-a invitat pe cei care i-au trecut pragul să-i fie alături și la sărbătorirea vârstei de 103 de ani de anul viitor și le-a mulțumit pentru atenția acordată de Ministerul Apărării Naționale, veteranilor de război.

“Veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, domnul maior în retragere Ion Dragostin a servit cu mândrie și devotament patria. Poveștile sale din acele vremuri sunt adevărate lecții de viață, inspirând respect și admirație pentru curajul, determinarea și devotamentul său. Vă mulțumim domnule Ion Dragostin pentru sacrificiul depus pe câmpul de luptă sub faldurile drapelului național”, este mesajul transmis cu acest prilej de reprezentanții Brigăzii 10 Geniu.

În prezent, puțini dintre veteranii celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt printre noi. Timpul a trecut, iar acei oameni care au luptat pentru libertatea noastră, pentru un viitor mai bun, au început să fie tot mai puțini. Fiecare dintre aceștia poartă cu sine o poveste de sacrificiu, de curaj și de speranță, o poveste care, din păcate, se tot estompează, pe măsură ce aceștia se duc. Ei sunt cei care au trăit ororile războiului, care au înfruntat moartea zi de zi, și care au pus mai presus de orice idealurile unei lumi mai bune. Au fost tineri când au plecat pe front, și mulți dintre ei s-au întors cu trupurile sau sufletele rănite. Au lăsat în urmă familii îndurerate, dar și o lume care, în ciuda întunericului, a ales să continue să creadă în speranță.

Ceea ce ne rămâne astăzi este memoria lor, amintirile lor despre acele vremuri pline de groază, dar și de solidaritate umană. Deși în majoritatea cazurilor nu vorbesc mult despre acele zile, atunci când o fac, fiecare cuvânt rostit de un veteran este o lecție de viață. Ei ne învață despre curajul de a înfrunta necunoscutul, despre sacrificiu, dar mai ales despre importanța păstrării păcii.

În fiecare privire obosită, în fiecare pas încet, încă se ascund povești neîmpărtășite, povești care merită să fie ascultate, pentru ca nu cumva să uităm prețul libertății și al păcii. Noi, cei care venim din urmă, avem datoria de a le onora memoria, de a le păstra vie amintirea și, mai ales, de a învăța din experiențele lor.

Chiar dacă acești veterani nu mai sunt cu noi pentru mult timp, lecțiile lor vor rămâne veșnic în inimile noastre. Ei au fost martorii unui trecut greu, dar au făcut din acel trecut un pilon al unei lumi mai bune. Iar noi trebuie să le păstrăm vie amintirea, ca un far ce luminează drumul spre un viitor în care războiul să fie doar o pagină din istorie.