Primul din lume, Institutul de Gerontologie și Geriatrie a fost fondat în anul 1952 prin Hotărâre a Consiliului de Miniștri și a devenit Institut Național în 1974, iar în anul 1992 i s-a atribuit numele de „Ana Aslan”.

Fondat în 1952, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan este primul institut din lume dedicat creării premiselor unei longevități active prin protejarea, menținerea și imbunătățirea sănătății pacienților vârstnici. De la înființare și până în anul 1988 institutul a fost condus de Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, având ca obiect de activitate asistența medicală geriatrică, cercetarea și gerontologia socială. Oameni din întreaga lume veneau în România și pentru că în acea perioadă numele Anei Aslan devenise o garanție a calității.



Gerovitalul a fost elaborat între anii 1946 și 1956 de prof. Aslan și de Școala sa, după numeroase cercetări clinice și experimentale. Un an mai târziu, în 1956, Gerovitalul H3 este prezentat pentru prima dată lumii medicale la Congresul Therapiewoche de la Karlsruhe și apoi la Congresul European de Gerontologie de la Basel.

După testarea pe un număr de 7.600 de pacienți, Ministerul Sănătății a omologat Gerovitalul H3 în anul 1957 și a aprobat trecerea la producerea acestuia în masă de către industria farmaceutică, sub formă de fiole, iar din 1962 sub formă de drajeuri, cremă terapeutică și loțiune capilară. Tratamentul a fost brevetat în peste 30 de țări.

Atât Gerovital H3, cât și Aslavital sunt mărci înregistrate, fiind garantate cu marca olografă a Anei Aslan. Semnificativ pentru succesul produselor este faptul că 154 de țări au înregistrat Gerovital și Aslavital.



În ianuarie 1897, se năștea Ana Aslan, mezina unei familii de armeni din Brăila, cu valențe intelectuale.
Mezina familiei, Ana, a fost profund marcată de moartea tatălui survenită după o grea suferință, când ea avea 13 ani. Moartea tatălui său, preocuparea de a înțelege bătrânețea și de a găsi o modalitate de a inversa cursul vieții, au determinat-o să fie interesată ulterior de gerontologie.

Dacă inițial Ana Aslan învață la Colegiul Romașcanu din Brăila, după moartea tatălui, în urma mutării familiei la București, continuă studiile la Școala Centrală, până la absolvirea din anul 1915.
Ana Aslan își desfășoară activitatea în cadrul Spitalului Filantropia, la Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București și la Spitalul CFR. Între 1945 și 1949 este profesor la Clinica Medicală din Timișoara. Istoria reține faptul că este, ca femeie, primul cardiolog dar și primul profesor de clinică medicală. Deși era un bun terapeut, o mare parte dintre pacienți evitau să o solicite deoarece erau obișnuiți să fie consultați de bărbați.

Urmează o carieră impresionantă cu numeroase titluri și distincții, atât la nivel național cât mai ales la nivel internațional. Premiul internațional și medalia „Leon Bernard”, acordată de Organizația Mondială a Sănătății pentru contribuția adusă la dezvoltarea gerontologiei și geriatriei. A fost Profesor Honoris Causa și Doctor emerit al Universității Braganza Paulista, din Brazilia și membră a multor academii și societăți științifice sau medicale din lumea întreagă, precum Academia de Științe din New York. 

Ana Aslan s-a stins la 20 mai 1988, la vârsta de 91 ani.