Puțini angajatori brăileni, dar și din alte zone ale țării, cunosc sau aplică în mod corect obligația legală de a asigura salariaților consultații oftalmologice și, după caz, ochelari de vedere sau echivalentul contravaloric al acestora. Măsura, stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 1028/2006, nu este facultativă, ci obligatorie, fiind parte din ansamblul reglementărilor privind securitatea și sănătatea în muncă. În ciuda faptului că actul normativ are aproape două decenii de existență, el este adesea ignorat, deși vizează un aspect esențial pentru bunăstarea angajaților care lucrează în fața ecranelor.

Concret, obligația revine tuturor angajatorilor care au în echipele lor persoane ce utilizează frecvent echipamente cu ecran de vizualizare, cum sunt laptopurile, monitoarele sau alte dispozitive electronice. Aceștia sunt obligați să suporte costurile pentru examenele oftalmologice periodice ale angajaților și, dacă este cazul, pentru achiziționarea aparatelor de corecție optică. Nu este vorba despre un privilegiu acordat salariaților, ci despre o măsură clară de protecție a muncii, impusă prin lege și susținută de directive europene în materie de sănătate ocupațională.

Importanța acestei reglementări este dublă. Pe de o parte, angajatorii trebuie să asigure condiții de muncă ce nu afectează sănătatea lucrătorilor, iar pe de altă parte, angajații au dreptul constituțional la măsuri de protecție socială și la un mediu profesional sigur. Prin urmare, decontarea ochelarilor de vedere nu este un moft, ci o obligație juridică susținută inclusiv de prevederile articolului 41 din Constituția României și de Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 155, ratificată de România.

Hotărârea de Guvern 1028/2006 transpune în legislația națională o directivă europeană, 90/270/CEE, care stabilește în mod explicit că angajatorii trebuie să evalueze riscurile pentru vederea lucrătorilor care utilizează monitoare și să ofere consultații oftalmologice inițiale, periodice și ori de câte ori apar probleme de vedere legate de activitatea desfășurată. În plus, în cazul în care medicul recomandă, angajatorii sunt obligați să asigure dispozitive optice adecvate sau să ramburseze cheltuielile aferente.

Din punct de vedere fiscal, aceste cheltuieli nu reprezintă costuri sociale, ci investiții în sănătatea forței de muncă, motiv pentru care sunt integral deductibile la calculul impozitului pe profit. Astfel, ele sunt tratate la fel ca orice altă cheltuială cu echipamentele de protecție sau materialele de lucru, fiind realizate în scopul desfășurării activității și obținerii de venituri impozabile. Totodată, din perspectiva angajatului, sumele decontate pentru consultații oftalmologice sau ochelari nu sunt considerate venituri salariale și nu sunt impozitate, fiind exceptate în mod expres, întrucât fac parte din obligațiile angajatorului privind securitatea muncii.

Chiar dacă ochelarii de vedere nu sunt menționați textual în legislație, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a clarificat acest aspect într-un caz care a vizat un angajator român. CJUE a statuat că angajatorii au obligația de a oferi dispozitive optice de corecție sau de a rambursa contravaloarea acestora dacă problemele de vedere ale lucrătorului sunt cauzate de activitatea desfășurată la monitor. Această decizie are forță obligatorie în toate statele membre și întărește interpretarea conform căreia neîndeplinirea acestor obligații echivalează cu încălcarea dreptului la muncă în condiții de siguranță.