„Între oameni există o chimie tainică, aceea care nu se poate explica, doar simți. În cuplu sau între părinte și copil, atunci când respectul, bunătatea și sinceritatea se întâlnesc, relația devine aproape perfectă, o armonie care se construiește zi de zi, din gesturi mici și suflet mare.”

Legătura dintre oameni nu este doar o metaforă sau o imagine poetică. Dincolo de cuvinte, există o realitate biologică, psihologică și spirituală care ne arată că iubirea, armonia și încrederea sunt procese vii, la propriu.

Partea biologică,  când iubirea devine chimie adevărată - Când două persoane se iubesc, se înțeleg, se respectă și se simt în siguranță una cu alta, corpul lor produce o serie de substanțe care întăresc legătura:
·        oxitocina, numită și hormonul atașamentului, se eliberează în momente de apropiere, îmbrățișări, gesturi de tandrețe și încredere;
·        dopamina, hormonul recompensei, apare când persoana iubită ne face fericiți, motivați, încrezători;
·        serotonina, hormonul echilibrului, stabilizează emoțiile și creează o stare de liniște în prezența celuilalt;
·        endorfinele, care aduc confort, siguranță și plăcere emoțională.

Toate acestea construiesc ceea ce numim, în limbaj metaforic, „chimie între oameni”. Iubirea nu este doar emoție,  este și biologie, este vibrație, este memorie a corpului.

Partea psihologică,  fundamentul nevăzu, adica  încrederea

Psihologia arată că relațiile armonioase se bazează pe:

·        încredere
·        validare emoțională
·        predictibilitatea comportamentului
·        siguranță afectivă

Când aceste elemente există, apare un „dans” psihologic natural: două personae încep să se regleze emoțional una pe cealaltă. O privire liniștește. Un cuvânt vindecă. O prezență dă sens. Creierul învață că lângă acel om ești în siguranță — iar această siguranță devine un liant puternic.

Când legătura se rupe apare biologia dezamăgirii

Nu există un „hormon al urii”, dar oamenii simt uneori ceva care seamănă cu asta. Și există explicații biologice:

Când apare dezamăgirea, trădarea, criticile excesive sau lipsa de respect, corpul poate produce:

·        cortizol, hormonul stresului, care induce tensiune, distanță, apărare;
·        adrenalină, care pregătește corpul pentru conflict;
·        scăderea oxitocinei, ceea ce duce la pierderea atașamentului;
·        scăderea serotoninei, care afectează starea de bine și stabilitatea emoțională.

Pe scurt: unde există iubire, corpul deschide uși; unde există dezamăgire, corpul închide ferestre.

Partea spirituală si anume de ce se simte ca un miracol

Legătura dintre doi oameni, fie soț–soție, fie părinte–copil, are și o dimensiune spirituală:

·        este sentimentul că îl recunoști pe celălalt dincolo de cuvinte;
·        este liniștea care apare fără explicație;
·        este intuiția că acolo, în prezența acelui om, ești acasă.

Iubirea spirituală nu se rupe ușor, dar poate fi rănită. Iar când se rănește, apare tristețea profundă, nu pentru că legătura nu mai este, ci pentru că sufletul simte pierderea unei armonii care, în mod natural, ar fi putut fi perfectă.

  Concluzie- responsabilitatea de a nu dezamăgi

De aceea este atât de important:

·        să nu dezamăgim
·        să nu rănim gratuit
·        să nu sfărâmăm încrederea
·        să nu stingem speranța celui de lângă noi.

Pentru că relațiile nu sunt doar emoții sau cuvinte,  sunt procese biologice, structuri psihologice și vibrații spirituale. Când iubim cu respect, corpul, mintea și sufletul lucrează împreună. Când rănim, toate acestea se destramă. Adevărata chimie dintre oameni nu este un miracol întâmplător, este rezultatul unui echilibru fragil, hrănit în fiecare zi cu grijă, sinceritate, răbdare și bunătate.