Administrația centrală și autoritățile locale au intrat într-o săptămână considerată decisivă pentru finalizarea investițiilor și reformelor asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență și pentru accesarea unor sume importante din fondurile europene. Una dintre cele mai dificile probleme rămâne proiectul noii Legi a salarizării unitare, o reformă amânată și renegociată de ani de zile, care trebuie acum adusă într-o formă acceptată atât de Comisia Europeană, cât și de liderii politici și de principalele confederații sindicale.

În zilele următoare, liderii fostei coaliții de guvernare urmează să discute din nou cu președintele Nicușor Dan despre ultima variantă a Legii salarizării. În același timp, Parlamentul s-a reunit în sesiune extraordinară pentru a vota o serie de proiecte, printre care și această reformă. Miza este una majoră: România riscă să piardă aproximativ 770 de milioane de euro dacă nu îndeplinește condițiile asumate prin PNRR, o pierdere dificil de suportat în actualul context bugetar.

Obținerea unui acord pare însă complicată. Cele cinci confederații sindicale reprezentative la nivel național, Cartel ALFA, CNSLR-Frăția, Confederația Sindicatelor Democratice din România, Confederația „Meridian” și Blocul Național Sindical, au anunțat sâmbătă că resping actuala formă a proiectului. Principalele nemulțumiri vizează reducerea valorii de referință de la 4.100 la 4.000 de lei, plafonarea sporurilor la cel mult 20% din totalul cheltuielilor salariale, dar și lipsa unui dialog social pe care sindicaliștii îl consideră real și substanțial.

Discuțiile sunt complicate și de impactul financiar al noii legislații. Consultantul financiar Adrian Negrescu atrage atenția că, în urma negocierilor, plafonul cheltuielilor suplimentare acceptate pentru reforma salarizării a crescut de la 8 miliarde la 12,1 miliarde de lei. În opinia sa, problema fundamentală este că nu a fost prezentată clar sursa de finanțare pentru această diferență, în condițiile în care România trebuie să respecte o traiectorie strictă de reducere a deficitului bugetar.

Pentru anul 2026, România și-a asumat o țintă de deficit de 6,2% din PIB, după ce anul 2025 s-a încheiat cu un deficit de 7,65%. Aceste obiective fac parte dintr-un plan fiscal negociat cu Comisia Europeană pentru o perioadă de șapte ani. Orice abatere semnificativă de la calendarul de ajustare ar putea afecta din nou credibilitatea fiscală a țării și relația cu instituțiile europene și cu piețele financiare.

Negrescu subliniază că majorarea cheltuielilor permanente trebuie susținută de măsuri concrete. Salariile bugetarilor reprezintă, prin natura lor, o cheltuială rigidă, care se repetă an de an. De aceea, o creștere cu aproximativ 4 miliarde de lei față de plafonul inițial nu poate fi decisă fără explicații privind reducerea altor cheltuieli sau identificarea unor venituri suplimentare. România cheltuiește deja anual peste 166 de miliarde de lei cu personalul din sectorul public, iar adăugarea a încă peste 12 miliarde de lei, fără o sursă explicită de finanțare, riscă să devină nesustenabilă.

Presiunea este cu atât mai mare cu cât evaluările agențiilor de rating continuă. După analizele Moody’s și Fitch, România se pregătește pentru evaluarea S&P din octombrie, iar procesul de monitorizare fiscală va continua și în anii următori. În aceste condiții, autoritățile trebuie să găsească rapid un compromis între cerințele Comisiei Europene, revendicările sindicatelor și limitele reale ale bugetului. Săptămâna care urmează poate decide nu doar soarta Legii salarizării, ci și accesul României la sute de milioane de euro din PNRR.