În fiecare an, în luna mai, Europa își îndreaptă privirea spre una dintre cele mai tăcute epidemii ale prezentului: obezitatea. Nu este doar o chestiune de estetică sau cifre pe cântar. Este o problemă complexă, cu rădăcini biologice, psihologice, sociale și culturale. Și, poate cel mai dureros, este una care vine cu multă rușine, stigmatizare și neînțelegere.

O boală, nu un eșec personal

Obezitatea nu este rezultatul unei simple lipse de voință. Este o afecțiune medicală cronică, influențată de multiple variabile: genetică, funcționare hormonală, mediu alimentar, stres cronic, traume nerezolvate și comportamente învățate încă din copilărie.

Corpul omenesc este programat să stocheze energie – un mecanism de supraviețuire ancestral. Într-o lume în care alimentele sunt din abundență, ultraprocesate, bogate în zahăr și grăsimi, acest mecanism devine un factor de risc.

Ce spune neuroștiința

Creierul joacă un rol esențial în reglarea foamei și sațietății. Zone precum hipotalamusul, cortexul prefrontal și sistemul limbic sunt implicate în luarea deciziilor alimentare. Dopamina - neurotransmițătorul recompense - ne face să ne simțim bine atunci când mâncăm ceva gustos. Iar când suntem stresați, obosiți sau deprimați, creierul caută alinare în acele alimente care „răsplătesc” instant.

Pe termen lung, însă, consumul repetat de alimente hipercalorice poate duce la desensibilizarea centrilor de recompensă. Astfel, mâncăm mai mult pentru a obține același efect de confort, intrând într-un cerc vicios greu de întrerupt.

Impactul psihologic

Obezitatea vine adesea la pachet cu stigmatizare și auto-judecată. Mulți oameni se simt vinovați, rușinați, respinși. Psihologic, acest lucru duce la scăderea stimei de sine, anxietate, depresie și un sentiment cronic de izolare.

De asemenea, pentru unii, mâncarea devine o formă de reglare emoțională: mănâncă pentru că simt – nu pentru că le este foame. Din acest motiv, dietele restrictive, fără o abordare emoțională, eșuează frecvent.

Determinarea socială a greutății

Nu putem ignora contextul în care trăim. Traiul urban, sedentarismul, accesul facil la fast-food și lipsa educației alimentare creează un mediu obezogen – adică un mediu care favorizează îngrășarea.

Mai mult, inegalitățile sociale joacă un rol major. Persoanele cu venituri mai mici au adesea acces limitat la alimente sănătoase, la sport, la servicii de consiliere psihologică sau nutrițională. Iar copiii crescuți în astfel de medii dezvoltă obiceiuri care le vor afecta sănătatea toată viața.

Ce soluții avem?

Combaterea obezității nu este responsabilitatea exclusivă a individului. Este nevoie de o schimbare de sistem, de mentalitate și de politici publice. Dar și la nivel personal, există pași care pot fi făcuți:

·       Educație nutrițională, încă din școală;
·       Terapie comportamentală, pentru înțelegerea relației cu mâncarea;
·       Exercițiu fizic moderat, dar constant;
·       Somn de calitate, pentru reglarea hormonilor foamei;
·       Sprijin comunitar, fără judecată.

Compaiune înainte de acțiune

Este momentul să vorbim despre obezitate cu blândețe și inteligență. Să înlocuim rușinea cu înțelegerea, critica cu sprijinul, și presiunea cu educația. Să înțelegem că un om nu este definit de kilogramele sale. Și că fiecare corp are o poveste.

Concluzie

Ziua Europeană de Luptă Împotriva Obezității nu este despre a arăta cu degetul. Este despre a deschide ochii. Asupra unui fenomen complex, asupra unei dureri ascunse, asupra unei nevoi reale de sprijin. Nu este vorba doar despre alimentație. Ci despre vindecare. Despre echilibru. Despre redobândirea demnității. Iar dacă azi putem înțelege un pic mai mult, poate că mâine vom putea iubi un pic mai mult. Și pe noi, și pe ceilalți.

Sărbătorim această zi nu prin a cântări oameni, ci prin a-i asculta.

Pentru că fiecare kilogram în plus poate ascunde o poveste în minus: de iubire, de sprijin, de siguranță. Ai grijă de tine nu pentru cum te vede lumea, ci pentru cum te simți când te așezi singur în liniștea ta... Și nu uita  că cel mai frumos corp e cel în care sufletul tău se simte acasă.