În perioada 29 octombrie – 4 noiembrie 2025, Compartimentul Împrumut Carte pentru Adulți al Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila organizează o expoziție documentară deosebită, intitulată „|ara pe care o iubesc”, prilejuită de împlinirea a 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, una dintre cele mai remarcabile figuri feminine din istoria țării. Expoziția aduce un omagiu vieții și personalității sale complexe, punând în lumină contribuția Reginei Maria la consolidarea statului român modern, la promovarea culturii și la întărirea legăturilor diplomatice ale României în plan european.

Alteța Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia. Provenea dintr-o familie de rang înalt, fiind nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Deși educată în spiritul tradițiilor aristocratice britanice, Maria avea o personalitate puternică, o inteligență vie și o sensibilitate aparte, trăsături care aveau să o transforme într-una dintre cele mai iubite și respectate regine din Europa secolului XX.

Căsătoria sa cu Ferdinand I, Principele moștenitor al României, în decembrie 1892, a marcat începutul unei noi etape în viața tinerei principese. De la sosirea sa în România, Maria a făcut eforturi considerabile pentru a se integra în viața țării care o adoptase, învățând limba, înțelegând obiceiurile și implicându-se activ în viața culturală și socială. Românii au fost cuceriți rapid de naturalețea și farmecul ei, iar poetul George Coșbuc i-a dedicat o poezie în care îi ura să devină „un al doilea soare” pentru poporul român.

Curajul, frumusețea, inteligența și devotamentul față de țară au făcut din Regina Maria un simbol al regalității românești. În timpul Primului Război Mondial, ea a fost neobosită în susținerea soldaților români, vizitând spitalele de campanie și fiind prezentă pe front pentru a-i încuraja pe cei răniți. Datorită acestor gesturi de umanitate și solidaritate, a primit supranumele de „Mama răniților” și „Regina-soldat”, devenind o figură emblematică a eroismului și compasiunii.

După război, Regina Maria a continuat să servească interesele țării, de această dată pe plan diplomatic. A întreprins o amplă campanie în Europa Occidentală și în Statele Unite, promovând cauza României Mari și pledând pentru recunoașterea internațională a granițelor stabilite după 1918. A avut întrevederi cu personalități politice de prim rang, precum regele George al V-lea al Marii Britanii, prim-ministrul Franței Georges Clemenceau sau președintele american Woodrow Wilson, reușind prin carisma și determinarea sa să câștige sprijinul acestora pentru România.

De-a lungul vieții, Regina Maria a fost o prezență constantă în viața culturală a țării. A fost autoare de literatură pentru copii, dar și de scrieri memorialistice, romane și poezii. Cea mai cunoscută lucrare a sa, „Povestea vieții mele”, publicată în Marea Britanie între 1934 și 1936, s-a bucurat de un succes remarcabil, fiind tradusă și citită pe scară largă. Prin stilul ei elegant și sinceritatea cu care își relata trăirile, Regina Maria s-a impus și ca scriitoare, devenind prima femeie invitată să prezideze un dineu al Fondului Literar Regal.

Scrierile sale au fost sursă de inspirație pentru numeroase adaptări teatrale, cinematografice și radiofonice, iar articolele și interviurile sale au apărut frecvent în presa internațională, contribuind la crearea unei imagini favorabile României în lume. Pe lângă activitatea literară, a ținut un jurnal amplu, cuprinzând aproximativ 100 de caiete, care oferă o perspectivă intimă asupra evenimentelor istorice și asupra propriei sale existențe.

În plan personal, Regina Maria a traversat și momente dificile. După moartea Regelui Ferdinand, în 1927, și urcarea pe tron a fiului său, Carol al II-lea, aceasta a fost treptat îndepărtată din viața politică și publică, fiind constrânsă să se retragă la reședințele sale de la Balcic și Bran. În ultimii ani de viață, suferind de o boală gravă, s-a tratat în sanatorii din Europa, însă a revenit în țară în vara anului 1938, unde s-a stins din viață la Castelul Pelișor. Potrivit dorinței sale testamentare, trupul i-a fost înhumat la Curtea de Argeș, iar inima a fost depusă inițial la Balcic, apoi mutată la Bran după 1940.

Expoziția documentară „|ara pe care o iubesc”, realizată de Silvia Iacob, bibliotecar al Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila, aduce în atenția publicului o selecție de documente, fotografii, volume și articole dedicate Reginei Maria, ilustrând personalitatea sa luminoasă, implicarea în viața țării și moștenirea culturală pe care a lăsat-o. Prin această inițiativă, biblioteca brăileană dorește să readucă în actualitate figura Reginei Maria, care a știut să fie, în același timp, regină, diplomat, scriitoare, mamă și simbol al dragostei necondiționate pentru România.