×
Social
Sănătate
Educație
Cultură
Evenimente
Administrație
Sport
4.2917
5.0603
Ziar Braila
O călătorie prin minte, trup, suflet și credință


• 3 iunie 2025, Psiholog Patricia DINCĂ


„Timpul care ne-a mai rămas de trăit este mai important decât toți anii care au trecut”...
Cuvinte inspirate de Lev Tolstoi și de viața însăși


Suntem obișnuiți să privim viața înapoi, să o numărăm în ani, succese și regrete. Dar dacă adevărata valoare a timpului nu stă în cât a trecut, ci în ce putem deveni de acum înainte?

Citatul lui Tolstoi ne pune în fața unei revelații simple, dar transformatoare:

Prezentul - și mai ales timpul care urmează - este spațiul nostru de putere, de vindecare, de schimbare.


Prezentul – singurul timp care contează cu adevărat

Din perspectiva psihologică, trecutul este deja scris și viitorul incert. Doar clipa de acum ne aparține cu adevărat.

Tehnici precum mindfulness-ul (conștientizarea fiecărui moment) și acceptarea conștientă ne învață că liniștea nu vine din control, ci din prezență.

· Persoanele care învață să trăiască în prezent sunt mai rezistente la stres, mai conectate emoțional și mai fericite.

· Timpul rămas devine terenul fertil pentru reconstrucție interioară, indiferent de ce a fost.

”Încetează să mai privești înapoi cu mânie și înainte cu teamă. Uită-te în jur, cu dragoste.”


Fiecare zi e o șansă pentru regenerare

Biologic, corpul nostru nu trăiește în trecut. Celulele se regenerează, mușchii se refac, sistemul nervos caută echilibru în fiecare clipă.

Prin alimentație, somn, mișcare și respirație conștientă, fiecare zi trăită sănătos prelungește timpul rămas – și calitatea lui.

· O singură zi fără stres aduce beneficii inimii, creierului și sistemului imunitar.

· Alegerile de azi pot inversa sau încetini procesele degenerative și inflamatorii.

Biologic, prezentul este o „fereastră vie” în care viitorul corpului nostru se scrie la fiecare pas.


Creierul învață până la final

Neurologic, creierul nu încetează niciodată să învețe. Neuroplasticitatea ne oferă puterea de a ne remodela reacțiile, gândurile și chiar personalitatea.

· Timpul care ne rămâne poate fi folosit pentru a vindeca traume, construi obiceiuri noi și crea perspective proaspete.

· Fiecare zi de reflecție, citit, rugăciune sau învățare reînnoiește rețele neuronale.

„Nu este niciodată prea târziu” nu e doar o vorbă: este un adevăr neurologic.


Prezentul – locul unde se află Dumnezeu

În religie, timpul nu este doar cronologic, ci sacru. În creștinism, clipa de acum este singura în care omul poate răspunde iubirii divine, poate ierta, poate cere iertare.

· În tradițiile ortodoxe, momentul prezent este kairós – timpul harului, al întâlnirii cu Dumnezeu.

· Rugăciunea inimii, contemplarea, fapta bună – toate se pot face acum, nu „când voi avea timp”.

Niciun trecut nu e atât de greu încât să oprească o renaștere spirituală care începe în această clipă.


Concluzie: Timpul rămas este darul suprem

Toți anii care au trecut ne-au format, dar cei care urmează ne pot transforma.

Nu e nevoie de miracole mari. E nevoie de un gest mic de conștiență, o alegere diferită, o respirație mai profundă.

Timpul rămas e viață netrăită încă. Este șansa de a reconstrui cine suntem cu adevărat – nu după trecut, ci după iubirea de sine, de ceilalți și de Dumnezeu.

Postscriptum
Poate că trecutul te-a rănit, te-a obosit, ți-a furat zâmbetul uneori.
Dar timpul care ți-a mai rămas e un dar. Nu e întâmplare că ești aici, citind aceste rânduri. Poate e chiar începutul. Poate azi e ziua în care alegi altfel.Să te ierți.Să te lași iubit.Să trăiești nu doar cu inima întreagă, ci și cu sufletul treaz.
Nu contează câți ani ai trăit – contează ce faci cu ce a mai rămas.
Și dacă astăzi e doar un pas mic... este, totuși, un pas către tine.
Iar acolo, în acel „tine” adevărat, e toată frumusețea lumii.
Până data viitoare, ai grijă de sufletul tău. Îl meriți întreg!