Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a publicat la finalul lunii mai, în transparență decizională, un proiect de modificare a regulilor privind decontarea serviciilor medicale din programele naționale de sănătate, demers care a generat reacții puternice din partea organizațiilor de pacienți și a reprezentanților sistemului medical privat. Inițiativa este prezentată de instituție ca o formulă „obiectivă și transparentă” de evaluare a capacității furnizorilor publici de a trata pacienții, însă criticii avertizează că noile prevederi ar putea limita accesul la tratamente esențiale.

Potrivit documentului, CNAS urmărește introducerea unei metode unitare de calcul pentru stabilirea situațiilor în care capacitatea spitalelor publice este depășită în cadrul programelor naționale de sănătate curative. În prezent, spun reprezentanții instituției, nu există un mecanism standardizat pentru evaluarea nevoii reale de servicii medicale la nivel județean sau regional, ceea ce duce la dezechilibre în alocarea resurselor și la presiune asupra sistemului public.

Noua formulă propusă ar urma să ia în considerare mai mulți indicatori, precum numărul pacienților care se deplasează între județe pentru tratament, fluxurile de pacienți care părăsesc o zonă pentru îngrijiri în altă parte a țării, precum și estimările privind numărul total de pacienți din fiecare județ. Pe baza acestor date, CNAS ar intenționa să stabilească dacă și în ce măsură furnizorii privați pot fi implicați în derularea programelor naționale de sănătate.

O schimbare esențială prevăzută în proiect vizează condiționarea decontării serviciilor medicale private din fonduri publice de existența unei capacități insuficiente în sistemul public. Cu alte cuvinte, spitalele și clinicile private ar putea trata pacienți în cadrul programelor naționale finanțate de stat doar în situația în care unitățile publice nu mai pot prelua cazurile respective. Măsura ar urma să se aplice inclusiv în domenii considerate critice, precum oncologia, bolile cardiovasculare, radioterapia, transplantul, bolile rare sau investigațiile de înaltă performanță.

Reprezentanții CNAS susțin că schimbarea ar aduce mai multă rigoare în utilizarea fondurilor publice și o distribuire mai eficientă a resurselor între furnizorii de servicii medicale. În același timp, instituția afirmă că obiectivul este optimizarea accesului pacienților la tratament în funcție de capacitatea reală a sistemului public.

Propunerea a fost însă criticată ferm de organizațiile de pacienți, care avertizează că noile reguli ar putea restrânge accesul la servicii medicale și ar încălca dreptul pacienților de a-și alege furnizorul de tratament. Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABC) susține că proiectul introduce un mecanism administrativ care ar putea decide, pe baza unor calcule statistice, accesul pacienților la servicii medicale esențiale.

Organizația atrage atenția că sistemul medical românesc funcționează în prezent prin contribuția simultană a sectorului public și a celui privat, iar limitarea accesului la furnizorii privați ar putea duce la creșterea timpilor de așteptare și la afectarea continuității tratamentelor. în viziunea reprezentanților pacienților, principiul conform căruia „banul urmează pacientul” ar fi afectat, iar alegerea medicului sau a unității medicale ar putea fi restricționată.

FABC a solicitat retragerea proiectului și reluarea procesului de elaborare împreună cu organizațiile de pacienți și specialiști din domeniul sănătății, pe baza unui studiu de impact detaliat. în lipsa acestui demers, federația a anunțat că nu exclude acțiuni în instanțele naționale și europene.

Critici similare au venit și din partea Patronatului Furnizorilor de Servicii Medicale Private (PALMED), care avertizează că noua reglementare ar putea întârzia accesul pacienților la tratamente și ar reduce șansele de supraviețuire în cazul bolilor grave.

Discuțiile rămân deschise în cadrul procesului de transparență decizională, însă miza proiectului CNAS depășește sfera administrativă, atingând direct modul în care pacienții români pot accesa tratamentele de care au nevoie, indiferent de sistemul în care acestea sunt acordate.