O nouă măsură de sprijin pentru părinții care muncesc și au în întreținere copii cu handicap a intrat în vigoare începând cu 12 octombrie 2025, modificând Codul Muncii și acordând acestora dreptul la mai multe zile de muncă la domiciliu sau telemuncă. Reglementarea este obligatorie pentru toți angajatorii, indiferent de domeniul de activitate.

Până în prezent, părinții salariați care aveau copii cu vârsta de până la 11 ani puteau beneficia de patru zile de telemuncă sau muncă de acasă pe lună, în baza unei prevederi existente în legislația muncii. Noua modificare vine să extindă acest drept, recunoscând nevoile suplimentare ale familiilor care îngrijesc copii cu dizabilități.

Astfel, salariații care au în întreținere copii cu vârsta de până la 18 ani, încadrați într-un anumit grad de handicap, beneficiază de opt zile pe lună în care pot lucra de acasă. Aceste zile pot fi folosite integral sau fracționat, în funcție de necesitățile familiei și de înțelegerea cu angajatorul.

Decizia legislativă are ca scop sprijinirea părinților în gestionarea responsabilităților profesionale și familiale, ținând cont de faptul că minorii cu handicap necesită o atenție și o îngrijire suplimentară. În cazul copiilor cu dizabilități, nevoile zilnice implică adesea consultații medicale, terapii specifice și supraveghere constantă, aspecte care pot face dificilă menținerea unui program de lucru exclusiv la sediul angajatorului.

Pentru familiile care au doi sau mai mulți copii cu handicap, legea prevede un beneficiu suplimentar: câte două zile în plus pe lună pentru fiecare copil, pe lângă cele opt zile de bază. În plus, aceleași prevederi se aplică și părinților de gemeni, tripleți sau multipleți, chiar dacă aceștia nu sunt încadrați în grad de handicap. În aceste cazuri, dificultatea de organizare a activității familiale justifică acordarea aceluiași număr de zile suplimentare de muncă la domiciliu sau telemuncă.

Totuși, legea stabilește și excepții clare. Nu pot beneficia de aceste facilități angajații ale căror atribuții impun prezența fizică obligatorie la locul de muncă, cum ar fi cei care lucrează în domenii ce necesită activitate practică, supraveghere permanentă sau contact direct cu publicul ori cu echipamentele de lucru.

Prin această reglementare, statul urmărește crearea unui echilibru între viața profesională și cea de familie, dar și îmbunătățirea incluziunii sociale a copiilor cu handicap, prin sprijinirea părinților în efortul de a le oferi îngrijirea și atenția necesare.